Unlock The Secrets Of Romanul Adolescentului Miop Scripted By Mircea Eliade File Format Publication Copy

nevoie de therapy Copilăria şi tinereţea unui spirit pur, independent, care rămânea corigent la diverse materii pentru că, în loc să memoreze lecţii şi definiţii uscate, îl citea pe Comte sau pe Balzac.
Dacă va plăcut "Un om sfârşit" al lui Giovanni Papini autor despre care Eliade va vorbi şi pe care, în decursul vieţii, avea săl citească de trei ori în seria de opere complete, şi datorită căruia a învăţat limba italiană, vă va captiva cu siguranţă şi prima carteconfesiune a lui Eliade.
Încă de laani ştia că destinul lui nu e acela de a aveaîn catalog, că valoarea sa e dincolo de note.
Corigenţele, umilinţele pentru că avea colegi îngrămădiţi cu note mai mari decât el, le îndură, conştient că eventual se va înălţa întro lume în care catalogul nu există.
Ignoranţa lui totală faţă de programa şcolară era completată de zeci de ore de lecturi fără legătură cu şcoala, pe care sufletul său le căuta.
"Dimineaţă am mâncat înminute, iar seara o cană cu lapte, în rest, am citit", ne mărturiseşte copilul Eliade care avea, apoi, crescând, săşi reducă numărul orelor de somn la doar patru ore! Şi asta ca o înfrângere, după ce îşi propusese iniţial să nu mai doarmă niciodată .
A nu mai dormi iată idealul unui om care avea limbajul spiritului unui Nietzsche, un erou termen despre care va vorbin carte care se lupta cu absolutul.
Când te lupţi cu somnul, când cochetezi cu singurătatea, când ai ajuns pe culmile arzătoare ale spiritului, e o scandaloasă indecenţă să decazi în asemenea hal încât să te interesezi de o lecţie de geografie, să te bucuri ca un om mic, de o notă mare.
Spre ruşinea mea, mil imaginam pe Eliade tocilarul clasic, care memora totul fără să fie pasionat de nimic.
Mia plăcut chiar un articol deal lui Cioran pe când cei doi erau colegi, în care îl blama pe Eliade că se apucă de toate pentru că nu e pasionat de nimic, titlu intitulat "Omul fără destin", articol pe care mai apoi Cioran îl regretă, admiţânduşi nebunia din tinereţe.
Acum, după ceam citit cartea "micului" Eliade, sunt şocat şi bucuros să văd că încă din copilărie, acest supraom ştia că are un drum propriu, că în vocabularul său nu există cuvântul lecţie, că e mai mult decât o dronă obedientă.
Recomand această carte tuturor românilor careşi respectă adevăratele valori şi tuturor oamenilor care văd dincolo de catedră.
Fascinantă şi conversaţia sa din cafenea cu "profesorul de logică", referinduse la Nae Ionescu, alt nume de care aflăm abia după ce ieşim din şcoli şi pe care nici profesorii nul cunosc, un geniu în esenţă pură, un exemplu despre cum trebuie să arate un îndrumător, un profesor care navea conduită universitară", tocmai pentru că era el însuşi o Universitate, sau, cum afirmă Petre Ţuţea: "Nae Ionescu scuipa inteligenţă, el nu se compara cu nimeni, era el însuşi", la fel cum Eliade na fost niciodată premiant, iar titlurile pe care le câştigă spre sfârşitul vieţii de la marile universităţi ale lumii, nu sunt altceva decât privilegiile acelor instituţii de a se premia pe ele însele cu decorarea lui Eliade.
Mircea Eliade nu poate fi premiat, el e premiul ca atare,

"Nu mă înspăimântă nimic, Viaţa mă aţâţă ca o primăvară perversă, Nu voi lăsa sămi scape nimic din cele ce mia făgăduit în fiecare dimineaţă, voi renaşte.
In fiecare noapte, mă voi dărui, . . Cerul e acum însângerat şi calm, Soarele se pogoară, alături de o pădure şi un râu, Ascult cum aleargă trenul însetat de văzduh, Câmpul cu roadă însămânţată mă tulbură, Ochii nu mii pot dezlipi de zarea către care aleargă trenul, neodihnit, Sufletul meu e aspru, vast şi senin înapoia mea, îi bănuiesc pe ceilalţi înainte, simt fluturări de meniri.
"
SFÂRŞIT
Clinceni, După fiecare pagină înțeleasă, mă surprindeam dorind alte pagini, alte cărți, alte urcușuri.
Cu cât înțelegeam mai mult, cu atât mă cuprindea disperarea, Tăceam și munceam. Toți cad biruiți de lărgimea științei toți se plâng de neputința minții în fața adevărului risipit printre mii de cărți și de ținuturi toți sfârșesc tânguinduși falimentul enciclopedismului.
Miam făgăduit să ajung un erou în etică de ce să nu ajung și un erou în știință De ce să nu creez din mine o capodoperă De ce să nu fac din viața mea spirituală oglinda veacului meu Nu trebuie să mă înspăimânt de eșuările înaintașilor ei au lucrat pătimaș, dezorganizat, precipitat.
O viață spirituală eroică, nu cu exaltări retorice, nu cu lecturi îndobitocitoare, ci cu calm, cu metodă, și cu disciplină.
Trebuie să mă scutur de neîncredere, “ Disappointed by how misogynistic Eliade is I still like his works, but my tastebuds have been altered somewhat.
Bitter. A very unusual book about a teenager aspiring to excel mediocrity by sacrificing his happiness, Although at first seeming weak and lacking willpower, as we watch the main character grow up he improves his selfcontrol, finding the strength in himself to do what he was meant to do push his limits until becoming an accomplished man.
We understand that people are destined to do something really meaningful with their lives, but very few choose this way, and those who do can only achieve success by giving up on a normal life.
What's striking about this novel is the authenticity of the characters, the events, the thoughts, Also, I found it particularly interesting that the main character's criticism makes you wonder about his possible opinion about you if he knew you, how would he judge you, the reader Therefore, it is a book that makes you reflect on your life, your purpose and your beliefs.
Especially if you are a teenager, I read this back in thes, when I myself was a shortsighted teenager, I liked it to some extent, This is one of the novels I should have read several years ago, in my early youth.
If I would have read it when I hadoryears old I would have been better prepared for the difficult years that followed.
I consider all teenagers must read it in order to learn how Eliade and his generation has passed through this difficult years.
For me it was a model and I followed it even if I did not read it.
I just picked several alternate routes before finally deciding to go a similar path of Eliade's generation.

My copy of this book is in Romanian, Deci fara deci iam acordat cartii ratingul depentru ca mi sa parut o carte de mijloc ca sa zic asa.
In multe momente ma plictisit groaznic, Totusi, au fost si capitole care miau placut si mau captivat, mai ales cele in care in sufletul si mintea personajului se ducea o lupta.
Unele pasaje pit sa spun ca mau amuzat:
Inteleg ca nu e perfecta mai ales ca e scrisa de un adolescent si unele parti sunt extrem de exagerate, dar per total a fost ok, mai ales pentru o lectura obligatorie.
Am plecat cuasteptari ca sa nu fiu dezamagita si pot sa zic ca mi lea interecut intro oarecare masura.
Am crezut ca nu se mai termina
A fost ok, mai ok decat celelalte carti scrise de Eliade, dar nici asta nu ma impresionat desi toata lumea il lauda si romanul, si autorul.
Crap, crap and even more crap, What is this book supposed to teach high school freshmen That whoring around, smoking and repeatedly failing math is supposed to make you some sort of tortured intellectual Yeah, I don't think so.
I think it's one of the worst books on my school reading list, Nu, nu îmi pasă că am citit numai prima parte, fără Guadeamus, pentru că mam chinuit destul.
Mia fost chinuit întregul suflet și întreaga conștiință,

Cele două stele leam acordat nu din pricina faptului că a fost o lectură pt școală, sau am fost obligată să o citesc, etc.
. . Iam dat cărții un review atât de jos pentru că este inadecvată, rușinoasă chiar, iar tânărul Mircea Eliade era un pervert.
Da. Haideți. Sunt gata să lupt. Sunt gata să îmi iau și maceta dacă trebuie, dar nu îmi schimb opinia, Mircea. Eliade. Era. Un Pervert.

Capitolul Sâmbătă, partea III, carteaDezgustător, Felul de carte care mă face nu numai să mă simt incomod, dar chiar revoltată,

,Fac asta nu pentru că îmi place, ci pentru că așa trebuie în viața mea de bărbat "

Bitch stfu mai bine comiteai suicid când vroiai atunci în clasa a zecea și fsio problema rezolvată bratan

Ok nu e ceva chiar atât de oribil, dar DE CE se dă aceasta carte adolescenților de clasa a zecea drept ,lectură de patrimoniu cultural român " Și vă rog să nu înceapă nimeni cu ,vai dar ei is mari deja, maturi cu totul la liceu.
" Nu. Asta nu înseamnă că o lectură de tipul acesta, care include alcool, țigări și prostituție nu poate avea o influență negativă pentru adolescenți, mai ales la vârsta când sunt ușor manipulați de lumea înconjurătoare.


Unicul fapt care ma convins să îi dau cărții doua stele, in loc de numai una, a fost perspectiva interesanta pe care neo aduce tuturora asupra vieții cotidiene românești din anii'.
Interesant. Am învățat multișoare lucruri noi despre principiile fundamentale ale oamenilor de atunci, despre obiceiuri/cutume, despre ce era și ce nu era adecvat pe atunci.
Întradevăr interesant.

În rest Foarte, dar foarte, mediocru, Și sinceră să fiu, nici nu cred că Mircea Eliade e un autor ATÂT de talentat, adică Ok Bine Poate lega și el câteva cuvinte despre viața și sentimente și chestii Asta nu înseamnă că eu trebuie să îl citesc.


Fie, cred că intenția ar fi fost de a ne da o cu totul altă perspectiva asupra României ,vechi" și de a ne face mai conștienți de lectură românească.
Și totuși consider că există multe alte cărți care ar fi putut înlocui ,Romanul Adolescentului Miop" cu același succes.


Ei bine,
Oricum o sa termin cartea cândva am in vedere Guadeamus.
Am cumpărat întreaga carte, Însă nu acum. Nu la vârsta mea, Mai aștept.

Updatenoiembrie: nah fuck

this carte de o stea
Shit book
Nu recomand.