| Title | : | Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război |
| Author | : | |
| Rating | : | |
| ISBN | : | - |
| ISBN-10 | : | 9789736697890 |
| Language | : | Romanian |
| Format Type | : | Hardcover |
| Number of Pages | : | 368 |
| Publication | : | First published November 8, 1930 |
NICOLAE MANOLESCU
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război Reviews
-
Cât de idiot şi lipsit de spirit emoţional am fost atunci când am citit pentru prima dată (acum mai bine de un an şi jumătate) romanul. Vedeam atunci în Petrescu un om care e făcut mai degrabă pentru a scrie teatru, iar nu romane (probabil în formarea acestei impresii a contribuit şi citirea romanului "Patul lui Procust", a cărui tehnică narativă -pe mine unul- mă dezgustă).
Citesc, deci, din nou, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Mă gândeam că o să meargă greu, dat fiind că aveam formată deja o impresie, dar spre plăcuta mea surprindere, am terminat cartea în mai puţin de 48 de ore, luând scurte pauze de masă şi de somn. Rar mi s-a întâmplat să fumez în camera în concomitenţă cu cititul, iar romanul de faţă a reprezentat o excepţie...
Adevăru' e că... mi-a plăcut pentru că m-am regăsit -acum!- în luciditatea filosofică a lui Gheorghidiu! Abia acum am observat că acest personaj cheie suferă o drama lăuntrică (eu, cum eram obişnuit să citesc romane clasice, eram orientat mai mult spre conflictul exterior şi -poate!- din pricina asta n-am reuşit să înţeleg prima dată esenţa romanului), am observat că are iluzia ruperii sale de realitatea imediată, în schimb tocmai această iluzie îi generează toate babiloniile.
Acum, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" a devenit un reper. Eram în piele lui! Trăiam căsnicia aceea drăguţă cu Ela. Şi -da!- tot din orgoliu o iubeam! Da, aş fi făcut o "scenă" când ea ar fi cugetat să se implice în treburile băneşti, cele care au stricat totul, dat fiind că înainte trăiau modest, dar în pace. Da, sângele meu ar fi avut să fiarbă acolo, la Odobeşti, când ea ar fi acordat o atenţie deosebită acelui domn G. şi -la fel!- nu aş fi considerat întâmplătoare prezenţa lui la Câmpulung. Da... şi mie-mi place să cred că m-am izolat de mediocritate şi de lumea lipsită de spirit moral şi m-aş fi "botosit" când Ela ar fi făcut asta. Am întâlnit acest conflict într-o serie largă de romane moderne, adică discrepanţa dintre aspiraţiile (deci aspiraţii, iar nu trăiri concrete, ci poate doar trăiri interioare) bărbatului şi înclinaţia spre mondenitate a femeii.
Mi-a plăcut -şi e demnă de studiat!- înrolarea voluntară a lui Gheorghidiu pe front, fapt ce a survenit în urma suspiciunilor pe care le avea asupra Elei. Am mai întâlnit asta (deşi mult mai profund acolo) în "Doctor Jivago", în pielea lui Paşa Antipov, devenit apoi generalul Strelnikov (am plâns! şi mai mult decât spiritul poetic al lui Iuri Jivago -pentru care am o înclinaţie aparte- mi-a plăcut trauma emoţională a lui Paşa şi consecinţele sale).
Şi... nu ştiu câte influenţe proustiene are romanul. Am apucat în ultimul timp să citesc primele două volume din "În căutarea timpului pierdut" şi -deşi, desigur, Petrescu se inspiră din Proust, preluând tehnică memoriei afective- în cazul lui Proust nu există timp şi spaţiu, ceea ce conferă caracterul melancolic al textului, pe când în romanul de faţă sunt precizate. De asemenea, în cazul lui Proust nu există o înlănţuire a evenimentelor, ele izbucnind brusc, la gustarea madlenelor, spre exemplu, pe când în cazul lui Petrescu, înlănţuirea există. Un fapt care mi-a plăcut foarte mult (şi care conferă, într-adevăr, o situare deasupra lui Proust) este situarea primului capitol, "La Piatra Craiului, în munte", posterior (la nivel temporal) următoarelor capitole, ceea ce declanşează memoria involuntară a naratorului personaj.
"Eşti de o sensibilitate imposibilă!" îi spunea Ela, la Odobeşti, ea metamorfozându-se deja (din pricina potenţialei infidelităţi) într-o fiinţă superficială (fapt la care -pe bună dreptate!- a contribuit Ştefan, prin puternicele sale presupoziţii interioare care, într-un moment de cumpăna, îl puteau împinge la crimă).
Mi-a plăcut mult şi finalul, care lasă loc interpretărilor, însă cel mai mult mi-a plăcut ELIBERAREA, acel "tot trecutul"...
La nivelul părţii a două, care tratează exclusiv războiul, Petrescu se situează printre marii scriitori moderni, condamnând ororile războiului şi imoralitatea lui, la fel cum o face şi Hemingway -într-un mod mai romanţat însă- în "Adio, arme!"...
Presupoziţie vagă, incertă, dar plină de sensibilitate, prin care Petrescu "trădează" cititorului marea să iubire pentru Ela: "Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul."
"Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cânta sublim lebedele."
Andrei Tamaş,
10 ianuarie 2016 -
Cărțile pe care le-am citit în școală ni se par ori de o steluță, ori de 5. Niciodată la mijloc. Eu i-aș da 3, 5*. În opinia mea, Patul lui Procust e un roman superior, mult mai bine construit. Acum o vreme, nu era totuși în programa școlară, din motive care îmi scapă. Poate din pricina scenelor de nuditate, habar n-am. Așa că ne-am chinuit cu Ultima noapte.... N-are rost să povestesc romanul. În nota de față, mă voi referi la o singură scenă.
Să citim acest pasaj mult comentat: „Numai cînd a fost în patul jos și larg, ghemuită între pernele albe, după obiceiul ei, [Ela] a șoptit, parcă mai mult pentru ea: 'Uf... și filosofia asta!' Spunea 'uf, și filosofia asta!' cu un fel de ciudă, cum ar fi spus: 'uf, rochia asta!' sau 'uf, pantoful ăsta!' care o strînge”.
Biata femeie are dreptate. Nimic mai plicticos, mai tern, mai uscat decît prelegerea care urmează. Capitolul „E tot filosofie” reprezintă negreșit o summa a banalităților metafizice. Pe cît de necruțător este profesorul, tot pe atîta de blîndă și răbdătoare este eleva. Lecția conține doar locuri comune.
Pentru Tales, esența lumii e apa. Pentru Heraclit, focul; „Pythagora credea că numărul e singura realitate în lume”. Pesemne că Ștefan Gheorghidiu nu are încredere în intelectul tinerei sale soții. Ce să mai spunem de fraza foarte galantă din final? Poftim: „Iată, fată dragă, filosofia explicată, atît cît s-a putut, ca s-o înțeleagă și o proastă mică, așa ca tine”. Este, desigur, o glumă, dar o glumă proastă. Abia după cîteva zeci de pagini, autorul își aduce aminte că esența patului este, în fond, alta decît esența universului și amintește în fugă „minunea din urmă a îmbrățișării” amanților.
Criticii literari nu se înșală cînd vorbesc despre inoportunitatea scenei „speculative”. Este nu atît neverosimilă (într-un pat încăpător ca acela descris de Camil Petrescu se poate întîmpla absolut orice), cît extrem de banală. Dar, mai cu seamă, scena cu pricina depășește puterea de îndurare a oricărui cititor. Mori strivit de plictiseală...
Un scriitor american ar fi rezolvat episodul filosofico-erotic mult mai simplu. Voi da un singur exemplu. În romanul Iulian (care este, bineînțeles, o evocare a figurii împăratului Iulian Apostatul), Gore Vidal scrie: „Cam pe vremea aceea circula o poveste nostimă, fără îndoială apocrifă. Iulian și Macrina au fost auziți în timp ce făceau dragoste. După cîte se pare, în tot timpul actului sexual au vorbit întruna. Se presupune că Macrina îi combătea pe pythagoreici, în timp ce Iulian vorbea despre puterile platonice, toate acestea înainte și în timpul orgasmului. Se potriveau”.
O observație măruntă: Macrina știa mai multă filosofie decît Ela. Dar în toate celelalte privințe erau la fel... -
There is nothing I liked about the book. Infact I think I could write down a list of the most annoying elements of it: the main caracter which is a frustrated-obsessed-with-his-wife-arrogant-psycho-babble-sh*t-unadapted loner, his superficial wife, the boring NON-action and the list could go on. Not going to read this again in my etire life, unless someone gave me 1 mil $. Waste of time and energy.
-
I wish the pen snapped in his hands before he spawned something so petty and pointless for literature teachers to gleefully choke their captive audiences with[1].
You might say I'm holding a grudge. And yet does this book have anything going for it other that it’s mostly coherent and grammatically correct?
There’s a needle in the haystack for you.
Oh, how I dislike thee, oh, misogynistic[2] pig-minded not-suicidal snob protagonist and your temporary schizophrenic tendencies.
I would dislike all the other characters if the teacher hadn't bothered to point out that nothing is believable since it's seen through the protagonist's subjective narrative. So, back to the protagonist: it boils down to some dude's fever dream. Ta-da!
It’s a maniac whose hamster broke off the wheel because no one bothered to sit him down with a dictionary opened at M for ‘megalomania’.
As for his experiences with war? Read other books. Erich Maria Remarque’s work is pretty good.
[1] And they are gleeful, in the manner of most Romanian government employees allowed the one crumble of power of applying some ‘bitter medicine’[3] to his or her undeserving and unappreciative ‘subjects’ (us, the pupils).
[2] 2019 update: I realise that ‘mysoginist’ is a word that gets thrown around easily. In all fairness, this I can give him: he was a obnoxious quite indiscriminately, I think it��s simply that he’s got less material when it comes to thinking about men; if he knew how to insult them the way he does the women characters, he probably would have.
[3] Most Romanian teachers are sadists and a lot of them are bastards, but some of those are also good teachers. I can still hear the joy in the math teacher’s voice when she presented an ‘interesting’ math problem — meant for two grades ahead of my group. Happy days. -
Încă o carte din categoria "Sunt un intelectual neînțeles şi mă masturbez trist în baie pentru că prietena mea îmi este inferioară intelectual şi mă dezgustă". Literatura română are o tradiție legată de misoginism. Trist.
-
O altă carte tipică pentru programul școlar, scrisă de un snob intelectual. Eroul principal e un fel de chaotic-good relativ slab, emoțional hiper-sensibil și obsedat de soția sa. La început îți cîștigă simpatia prin faptele sale arogant-corecte și lipsă de majoritatea viciilor jalnice deținute de restul personajelor, permanente autoafrimări și victorii asupra pers. negative, iar relația sa cu soția completează cartea cu momente intime și plăcute.
Dar, gradual, excesul de atenție pentru el, și transformarea celorlalți în idioți totali - plictisește, cartea devine, după cum sunt și personajele, o dramă mediocră despre doi îndrăgostiți, cu zbuciumurile eroului stupide și ridicole(descrise în mari detalii), în care nu-ți mai pasă cu ce se va sfîrși. Am lăsat cartea la jumătate, cînd totul devenise în întregime banal și repetitiv. Poate de aia autorul și a trecut de la dragoste la „prima noapte de război”, relația lor s-a consumat, dar n-am avut dorința de a mai trece prin 30 pagini de plictiseală pentru a ajunge la noul capitol. -
the way orice conflict din orice roman romanesc s ar rezolva intr o pagina daca barbatul doar ar merge la terapie
-
No joy in school books.
-
Am vrut să descopăr pe cont propriu conținutul acestui roman, despre care știam doar din discuțiile din clasa a X-a și a XI-a, când l-am studiat la școală. Acolo ni s-a spus că Ștefan Gheorghidiu este tipul geniului neînțeles de societate, că tot ce face este datorat orgoliului și că e foarte gelos în relația sa cu Ela. În introducerea cărții, Nicolae Manolescu parcă, ne întreba pe noi, cititorii, dacă Ela l-a înșelat cu adevărat sau nu... O să vă dezvălui părerea mea la final.
Romanul este împărțit în două părți, de unde și titlul acestuia. Prima parte este dedicată relației lui Ștefan cu Ela și viața lui personală, dinaintea războiului. A doua parte este un fel de jurnal din 1916, romanul încheindu-se cu revenirea lui Ștefan în capitală, fiind într-o permisie și urmând deci să se întoarcă pe front.
Amândoi erau studenți (el la filosofie, ea la litere) iar Ștefan ne destăinuie (apropo, perspectiva este deci subiectivă) că motivul pentru care a ales-o pe ea ca obiect al afecțiunii sale este dedicarea cu care l-a înconjurat, el fiind măgulit că "o fată așa de frumoasă ca ea se uita la un tip ca el". La început, ei s-au logodit și erau săraci. Intriga este cel mai probabil marcată de moștenirea pe care Ștefan o primește de la unchiul său bogat, un motiv de ceartă în familie. La început, Ștefan lucrează împreună cu celălalt unchi al său la diferite afaceri, renunțând în scurt timp la ele pentru a se bucura alături de Ela de viața mondenă din București. Un alt moment important este celebra excursie de la Odobești, unde Ela îl cunoaște pe domnul G., un dansator despre care ulterior aflăm că își trăiește viața păcălindu-i pe alții, dar el și Ștefan nu au niciodată o legătură prea directă. În timpul acelei excursii, Ștefan este ros de gelozie privindu-i pe cei doi. Ajungând înapoi în capitală, el este convins că Ela l-a înșelat așa că apelează la o prostituată pentru a-și "calma nervii". Un ultim episod important din prima parte este plecarea Elei la Câmpulung, după despărțirea lor temporară. Ajuns acolo, el descoperă că domnul G. este de asemenea prezent în oraș iar conflictul dintre ei se reaprinde.
Fiindcă Ștefan este foarte orgolios, nici Ela nu renunță cu totul la demnitatea ei de femeie greu de cucerit, așa că atunci când se întâlnesc pe stradă, după despărțirea lor inițială, conversațiile dintre cei doi sunt pline de remarci ironice, care denotă o oarecare frustrare interioară. Ștefan intră în depresie și începe să o urmărească, verificând mereu toate locurile pe care ea le frecventa, însă fără să înceapă o conversație. Se prezenta alături de alte femei pentru a-i vedea reacția, neștiind ce să creadă, dacă Ela îl iubea cu adevărat sau nu, dacă stătea cu el doar pentru bani.
E de menționat întregul proces de gândire ce are loc în mintea lui Ștefan, faptul că nu e niciodată sigur dacă Ela l-a înșelat sau nu, analiza lui detaliată, alimentată atât de dragostea cât și de obsesia sa pentru Ela... sau mai degrabă, obsesia fidelității ei. Ștefan caută vina atât în interiorul cât și în exteriorul său, pe când Ela pare foarte nonșalantă și spune că nu înțelege nimic din comportamentul său. Ela e un personaj care se adaptează ușor situației, care aspiră la viața mondenă căruia lui Ștefan i se pare superficială și îi displace. Aici apare discrepanța dintre ei, care duce la certuri și în final, la despărțire.
În a doua parte, Ștefan este pe front, luptând în diverse bătălii alături de camarazii săi. În timpul bătăliilor, el mereu încearcă să înțeleagă ideea războiului, comparând propriile sale trăiri cu experiențele altor soldați care au luptat pe front. ��tefan explică războiul ca fiind situația în care poți cunoaște cu adevărat un om, își vede camarazii ca pe proprii frați și uită complet de viața sa de acasă. De asemenea, el este mereu negativist și oarecum paranoic, considerând fiecare bătălie ca pe ultima, simțindu-se aproape de moarte. Soldații trăiesc în condiții groaznice, trecând de la o bătălie la alta, alungând dușmanii (mai întâi pe unguri, apoi pe nemți) și cucerind noi teritorii. E de menționat faptul că Ștefan fuge la Câmpulung pentru a se întâlni cu Ela după ce acesta deja plecase să lupte pe front, iar acolo criza sa de gelozie atinge cote maxime și plănuiește să-i ucidă pe amândoi. Dubiile sale apar din nou după ce este informat că domnul G. este doar un jurnalist venit acolo cu treburi.
În final, Ștefan este rănit și își pierde un deget de la mâna stângă. Se întoarce așadar la București iar după zilele de spitalizare se întoarce la Ela. Acolo găsește un bilet în care este informat că nevasta sa îl înșeală în continuare cu Grigoriade însă, după experiența războiului, Ștefan îi propune succint să se despartă și îi oferă din toate toate avuțiile sale, specificând că vrea să se elibereze de întreg trecutul său.
Romanul vorbește despre cele două teme, iubirea și războiul. Cel mai interesant lucru este evoluția lui Ștefan, care înțelege că există lucruri mai mari decât gelozia sa - căci după întoarcerea de pe front, fidelitatea sau infidelitatea Elei nici nu mai contează; Ștefan este schimbat, traumatizat de experiența luptelor din cadrul primului război mondial și reușește într-un final să înțeleagă o problemă filosofică legată poate de transcendența umană. El realizează că viața lui personală și viața lui de pe front sunt două lucruri complet opuse... datorită faptului că nu poate fi în două locuri în același timp, el înțelege perspectiva oamenilor din afară, a cetățenilor români care aflau detalii despre bătălii doar din ziare. Ștefan este măcinat deseori de această întrebare în timpul bătăliilor - dacă cei de acasă știu ce se întâmplă cu el, însă aflându-se pe patul de spital, lucrurile îi sunt clare. Dacă între el și Ela exista o discrepanță înainte, creată de niște simple principii de viață, după experiența războiului, Ștefan e convins că Ela nu ar putea niciodată înțelege schimbarea prin care a trecut el. Ea, care nu înțelegea rostul filosofiei sau altor materii intelectuale (deși urma cursul de matematică alături de Ștefan doar pentru a-i fii pe plac) rămâne doar o existență pală în comparație cu lucrurile pe care le-a învățat Ștefan despre sine și despre lume.
În final, opinia mea este că Ela l-a înșelat pe Ștefan pentru că domnul G. era exact tipul de bărbat pe care ea și-l dorea, fiind opusul caracterului intelectual al soțului său. Sunt convinsă că la început Ela s-a îndrăgostit cu adevărat de Ștefan, însă pe parcurs a realizat că nu-l poate înțelege. Din nou, asta e strict opinia mea și nicăieri în carte nu scrie așa ceva. Sper ca acest rezumat să vă fie util pentru bac și să preluați din el lucrurile importante. Mai sunt câteva chestii de menționat dar pe acelea cu siguranță le găsiți pe internet - eu nu le-am specificat fiindcă nu sunt un interpretator așa de bun și nici critic literar. -
Relație mai toxică decât aceasta nu am văzut în viața mea.
-
I hated this book. I hate sexist people and romances like this and I find the war volume boring. The only reason I read this book is that it's for school. At first, I thought it would be good, an enjoyable classic. But...nah.
Here is why I hated this book.
I don't really believe that he loved his wife so much "that he would kill for her". He was always making her jealous, insulting her, calling her stupid, making fun of her for nothing. I'm not shocked at all how she had the guts to cheat on him, this idiot selfish ignorant man was never serious into their relationship. He and his long boring philosophy...my God. And besides these, he always thought he was so intelligent. As if he's the most intelligent person there is. Just because he had a degree in philosophy.
Yes, she is to blame too, cause of course, she cheated and so on. In my opinion they would have broken up for any other cause, not necesarilly cheating, this in the case that the book was different.
I think that maybe this is not the type of book I preffer, I found it rather boring and simply not interesting enough for me to catch my attention, I couldn't pay my whole attention while I was reading it. Some things seemed so dull and not attractive, also too many complicated descriptions and words which were really not necesarilly. I guess that this book could have been written better, in my point of view, and perhaps if it was, in some simpler way, I probably would have liked it more and I would have focused on it much more. -
Prima dată citisem cartea în clasa a IX-a şi am rămas cu o impresie teribilă despre soarta lui Ştefan Gheorghidiu care, obligat de circumstanţe, ajunge pe largul câmp al bătăliilor. Ce tragic sfârşit...
De data aceasta văd altfel contextul cărţii. Văd un om fixist, frustrat, nematurizat, gelos, paranoic, condus de orgoliu, preocupat mai mult cu propria blamare şi interpretarea faptelor în loc de evaluarea lor raţională.
I'm sorry Petrescu, your Gheorghidiu is just not so smart afterall. -
This isn't a review per se, I'm not going to review it .... who would I review it for, kids who have to read it for school, who manage to entirely misunderstand it, if they do succeed in finishing it, that is...? Least that's what I gathered from reading some of their reviews in which they rated it 1 star. My advice to them is to read more, books of different genres and from different periods, otherwise one fails to understand what one reads and ends up relating everything only to their small world. I'm being mild.... and only a tiny bit condescending :p
However, I want to point out that having read the synopsis to 'Parade's End' by Ford Madox Ford, it looked strikingly similar... guy goes to war, guy loses wife's love, war changes him and makes him see things differently. And the period when these two books were written is the same, too. Very interesting. Parade's End is on my to-read list, and I'm gonna compare the two when I'll have read it. -
just smoke weed everyday and then write a book (camil's system)
-
Wer kann die rumänischen Studenten zu retten?!'(Who can save the Romanian students?!)'
If you're looking for an unbiased opinion, this is not the right place. I have, after all, been assigned to read this book and I highly doubt I would have read it otherwise.
The narrative is split into two parts that are barely connected to one another.
'Ultima noapte de dragoste' feature Ştefan Gheorghidiu, an immature, paranoid and downright pathetic man, as he desperately looks for clues as to how exactly his wife is cheating on him.(which really, is barely even mentioned by name.)
'Întâia noapte de război' should be the part where action unfolds, featuring your already familiar protagonist. And I say should, because, if I am to be truly honest, nothing much happens. The plot somehow lingers for more than one hundred pages.
Ştefan is downright pathetic. He's defined by snobism, misogyny and nothing else.
The rest of the characters are unremarkable, non-existent and out of sight.
I wonder who the hell decided this book, along many others, should be canon. -
Acuma mi-am dat seama de ce nu mi-a plăcut romanul când l-am citit și analizat în liceu, de ce nu l-am înțeles, pentru că pe atunci mi se părea Gheorghidiu un paranoic, inadaptat societății și foarte gelos pe soția lui și neavând motive întemeiate. Acum dacă a mai trecut ceva vreme, o să fiu un pic mai tolerantă, pentru că termenul idealismului absolut în iubire îl înțeleg un pic altfel, deși, nu e clar decât din spusele celorlalți că Ella l-a înșelat cu Domnul G., Gheorghidiu până la urmă nu descoperă nimic din ceea ce i-ar confirma că soția lui are o aventură cu acel jurnalist priceput în a seduce femei. Orgolioși amândoi și nu prea expliciți, fiecare își trăiește drama lui: Ștefan: intelectual neînțeles și convins că iubirea absolută nu există; hiperlucid, al cărui spirit analitic, îl duce în ultimă instanță spre divorț; Ella avidă și lacomă după bani și societate înaltă, se învârte în mrejele unei vieți materiale: distracții nocturne, flirturi, aventuri de amor, etc.
Partea a doua cărții, cea despre război mi-a plăcut cel mai mult, poate și pentru că este mai obiectivă decât cea despre dragoste. În realitate, Petrescu nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă în iubire atunci când a scris cartea. Războiul l-a făcut să înțeleagă că gelozia și atitudinea lui față de dragoste este o pornire copilărească, războiul reprezentând o catastrofă umană, analizând profund condiția individului în situații limită.
" Mă întorsesem din razboi cu un sentiment aproape metafizic al camaraderiei, solidarizat cu tot ce e suferinţă şi dor de mai bine în lume. Destinul comun al liniilor de tranşee, egalitatea în faţa morţii păreau semnul unui destin legat cu toată omenirea, pentru tot restul vieţii". -
gheorghidiule... dacă tăceai filosof rămâneai...
-
Drama lui Gheorghidiu e aceea că societatea i-a degradat femeia, că i-au schimbat-o .
Un hipersensibil , simte trădarea Elei, însă nimic din planul exterior nu-i confirma aceasta. El se agaţă de speranţe şi iluzii pentru că nu vrea să accepte că nevasta lui poate fi a altor bărbaţi şi desigur vrea să creadă în continuare că trăieşte iubirea idilică.
Dar nu numai acestea, pasiunea lui pentru frumos şi bine( detestă ignoranţa şi superficialitatea), în subconştientul lui a avut impresia că oamenii nu pot avea decât astfel de principii.
Războiul l-a făcut să conştientizeze că drama iubirii e inferioară morţii - Războiul eclipsează iubirea.-
Când s-a întors din război, a realizat că se simte străin de ceea ceea ce a trăit in momentele când o bănuia pe Ela de adulter, rezulântând o maturizare a Eu-lui.
Mi-ar fi plăcut ca romanul să nu fi fost corelat, şi să fie doua romane distincte, trecerea de la iubire la război, părându-mi-se bruscă.
Cu toate acestea, ar trebui să apreciem singurul personaj din literatura română , care s-a salvat de la o tragedie din dragoste. -
I think this book gets a bad rep because we were forced to read it in high-school, but I actually enjoyed some of it, especially the war story.
I would say the main character is an a**hole and his wife a hoe (not the tool, although she was also a tool; he was a tool as well, if I think about it; oh well! these hoes ain't loyal).
But yeah, I could empathize with the heart break and the betrayal, as well as the fact that he needed to go to war to prove himself that he can endure that horror.
But that doesn't excuse the fact that he's still unable to adapt to the society like a decent human being. And for that he gets a huge praise by Romanian language female teachers who droll over nihilistic young boys who seem deep just because they say "God is dead!" God's not dead bruh, go experience the world. -
Had to read this book in high school and I hated it. In the mean time I got into Remarque and war books and decided I'd give it another try some 15 years later, because who knows maybe I was just too young to properly understand the story the first time I read it. Turns out it was just as horribly written the second time around, with a story that's lacking substance and dragging on and on and on, only this time it was even worse since I was reading it voluntarily. Never again.
-
vere daca nevasta te inseala las-o dracu si nu te mai forta sa stai langa ea in timp ce o urasti
daca toti “marii scriitori romani” ar fi stiut de couples counseling n-am fi avut 90% din lecturile obligatorii in care tema de baza e “barbatu e destept da femeia e mereu curva” -
Interminabilă noapte.
-
De ce toți autorii bărbați au tendința sa critice atât de rău femeile? De ce e considerat ca singurul lucru bun la o femeie e corpul ei (asta înainte de a fi împlinit 30 de ani).
Nu mi-a placut absolut deloc cartea. In primul rând, nu mi-a placut obsesia personajului Ștefan față de soția lui și felul in care vorbea despre ea de parca era un obiect al lui la fel ca un stilou sau o carte ca apoi sa se plictisească de ea și sa nu mai vadă nimic in ea (in corpul ei mai bine spus). Din partea a doua nu am inteles absolut nimic. -
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman despre iubirea care macină sufletul. Regretul se amestecă cu ura, ura cu dragostea și dragostea cu regretul; acest cerc neîntrerupt topește în el drama unei iubiri marcate de gelozie. Este în fond, un fel de cortină care se ridică după ce dragostea și-a luat zborul.
Recenzia completă,
aici. -
Carte frumoasa, citita pe vremea liceului.
-
Da,am citit-o pentru bac, dar chiar îmi doream să o citesc, deoarece mi a stârnit curiozitatea,așa că o voi "critica" fără să iau in seamă că este o lectură obligatorie pentru bacalaureat. Nu știu ce să zic, pur și simplu :)) Este un roman destul de greu, dar interesant, tinde spre filosofie și este diferit de celelalte. După cum știe toată lumea, este un roman psihologic subiectiv care aparține modernismului.Psihologia chiar se observă foarte tare datorită trăirilor, gândurilor si sentimentelor personajului principal. Îmi place ca arată viața așa cum este ea, dură, grea, cu bine si rău, suferință, etc.
In prima parte sau prima carte se vorbește, evident, despre Ultima noapte de dragoste, in care este descrisă toată povestea amoroasă si toate trăirile personajului principal create de aceasta. Pot spune ca m a prins in mare parte și m a făcut să îmi pun diverse întrebări , dar au fost si anumite capitole plictisitoare care nu-și aveau rostul, adică nu știu ce căută in carte :)) Deci acțiunea este ok. Imi place ca a prezentat lumea intelectualilor, nobilimii, burgheziei, dar si puțin din lumea țărănească.Este o retrospectivă a povestii de dragoste dintre Ștefan Gheorghidiu(personajul principal) și soția sa Ela,o dragoste dureroasă plină de cicatrici, probleme și lipsă de încredere, pe scurt o iubire toxică.Actiunea începe în prezent, apoi continuă cu trecutul amorezilor pe care și l aduce aminte Ștefan, iar spre sfârșit continuă cu prezentul.De asemena, imi plac anumite descrieri care chiar au fost utile ( sunt si multe inutile), am apreciat mult modul in care descria si cel mai mic lucru încât sa l facă să arate "măreț", mi a plăcut cum a descris peisajele, trăirile, emoțiile, tot. Autorul are un mod greoi si special de a scrie, fiindcă este un mod inteligent, dar in ciuda acestui fapt, scrie foarte bine, parcă îți pătrunde in suflet trezindu ti empatia și făcându te să interacționezi cu povestea și personajele ei.
Iar in a2a parte sau a2a carte este prezentat războiul si deznodământul romanului, un sfârșit neașteptat, din punctul meu de vedere. Imi place ca arată războiul așa cum este el, groaznic, horror.
Am cam zis ce nu mi a plăcut, dar zic sa fac o "listă" : descrierile inutile, capitolele/acțiunile/informațiile inutile, anumite tipuri de oameni - anumite personaje - (această părere este subiectivă, așadar nu este vina cărții), modul in care este scris acest roman mi a îngreunat lectura dar are un anumit farmec, asa ca nu se ia ca defect.
In plus, am descoperit multe citate care mi au plăcut. Îmi place Camil Petrescu, este un autor foarte bun si desăvârșit :)
Nu regret ca am citit această carte, mi a plăcut in foarte mare parte și va recomand să o citiți, se merită !!! Dar sa aveți răbdare :) Spor 🌸 -
Păcat că prima parte a cărții e tipicul romanului scris de bărbați frustrați ce se consideră superiori doar pentru că pot înțelege o frază de cine știe ce filozof pretențios; volumul doi a fost mult mai bun, deși nu am termen de comparație deoarece nu am citit niciodată un memoriu de război cu acțiune plasată în România. Din nefericire, trebuie citite ambele pentru școală; altfel, aș propune să se înceapă direct cu partea a doua.
-
absolut groaznic, mai bine bagau padurea spanzuratilor la bac decat cartea asta..
personajul principal imi provoaca stare de greata, iar titlul volumului 2 nu a mintit deloc.. e numai razboi pe acolo.. complet dezamagitor ! -
Recitind cartea asta s-a simtit ca si o eternitate...
-
"Întâia noapte de război" mai bună decât "Ultima noapte de dragoste".
