Botul este, în realitate, pseudonimul lui Frédéric Pagès, filosof oral”, licenţiat în Filosofie şi unul din condeiele redutabile de la cunoscuta revistă satirică Le Canard enchaîné, unde interviurile lui mai degrabă imaginare au nesmintit un enorm succes, publică periodic şi mici cărţi, neconformiste şi spirituale, în care formaţia lui academică şi umorul se amestecă întrun chip amuzant.
Constatînd enigmaticul fenomen al numelor foarte puţine de femei din istoria gîndirii în secolul al XXlea, doar trei: Hannah Arendt, Simone Weil şi, parţial, Simone de Beauvoir, PagèsBotul se porneşte să le caute prin timp, de la Aspasia lui Pericle, la Hypathia din Alexandria martirizată de gloatele creştinilor fanatici şi pînă la Jeanne Julie Éléonore de Lespinasse, în secolul al XVIIIlea, găsind destule, mai ales în dormitoarele filosofilor.
Vrînd să demonstreze că filosofia nu este o activitate misogină, că ea este un no sex land”, o zonă neutră, o Elveţie a gîndirii”, Pagès se lansează în paradoxuri ilariante şi anecdote hazoase, care, cu siguranţă, le vor distra pînă șe pe cele mai exigente cititoare.
Negreșit, scopul şi intenţia autorului au fost mai mult decît nobile,
Frédéric Pagès sugerează un fapt doar în aparenţă uimitor: contribuţia filosofică a sexului frumos sa manifestat îndeosebi în oralitatea de tip socratic, mai cu seamă în epoca glorioasă a saloanelor franțuzești.
Dar acest timp al sensibilităţii şi gingăşiei metafizice a trecut: gravitatea masculină a luat hăţurile în mînă şi predică o înţelepciune seacă de la înălţimea catedrelor universitare.
Morala cărţii lui Pagès este următoarea: discursul filosofic feminin sa învăluit dintotdeauna în umilinţă, discreţie şi pudoare, Nu este nici o îndoială că femeile au filosofat de la bun început, Dar metafizica lor a fost îndeosebi o filosofie de buduar, Femeilor nu lea păsat prea tare de posteritate şi glorie, Ele sau mulţumit săi educe pe bărbaţi id est pe barbari, Şi, nu încape vorbă, au reuşit
Aș recomanda, de asemenea, lectura volumului următor: Histoire des femmes philosophes, de Gilles Ménage, Autorul a tipărit acest ilustru tratat în, Gilles Ménage a fost profesorul particular al doamnelor de Sévigné şi de Lafayette, În Histoire des femmes philosophes, el întocmeşte o listă negreşit exhaustivă a femeilormetafizician, după însemnările istoricilor antici, însoţindo de referinţe şi ilustraţii elocvente.
P. S. Frédéric Pagès a mai publicat Descartes et le cannabis: Pourquoi partir en Hollande: Descartes și cînepa: De ce să te muți în Olandași Philosopher ou lart de clouer le bec aux femmes: A filosofa sau arta de a lua piuitul femeilor.
FINZIONE LETTERARIA
La filosofia è una delle mie passioni al pari della letteratura ma ahimè assai meno coltivata, ho quindi acquistato questo librettino incuriosita dal titolo così poco attribuibile allo spirito e allidea che ci si è fatti del pensiero kantiano e del suo pensatore, divertente la tesi che chiude il testo secondo la quale il noumeno non sia altro che il sesso femminile che con ossequioso e timoroso distacco Kant definisce inconoscibile, in nome anche di una apparente vita improntata alla castità che accomuna lo stile di vita di molti filosofi, ma non è questo aspetto che mi preme sottolineare.
Laspetto che rende questo libro un caso letterario ed editoriale, ancora prima che filosofico, caso più unico che raro è il fatto che sia un colossale bluff.
Sì perché il suo autore, il sedicente filosofo kantiano JeanBaptiste Botul che neltenne una conferenza in Paraguay ad una comunità di ex profughi di Konisberg città natale di Kant in realtà non è mai esistito, è tutto una finzione, frutto
della mente geniale e un poco giullaresca di un giornalista francese del giornale satirico Canard Einchainé che ha scritto questo libercolo appunto sotto falso nome.
Ma ancora questo non è laspetto più originale: la vera chicca della faccenda è rappresentata dal fatto che, nel sottile inganno, è incorso proprio che uno dei più conosciuti quanto discussi filosofi francesi contemporanei Bernard HenryLevy il quale ha nientemeno che citato Botul in una sua pubblicazione come filosofo di riferimento per una nuova prospettiva da cui studiare Kan.
La vicenda ha scatenato una serie infinita di critiche e dileggi a carico di Bernard Henry Levy, e riproposto lannoso problema di come oggi più che allora e, allalba del secondo millennio, sia una imperdonabile colpa non verificare le proprie fonti che si sia un eminente studioso o un comune utente che posta una notizia su un social qualsiasi e che quando ci si accinge a fare un lavoro che vuole essere scientifico sia addirittura un imperativo categorico, oltretutto che bastava digitare in internet la voce Botul per rendersi conto che "Botul, Botul, chi era costui Ma nessuno signori miei!" Azzardatissimo.
Trop bien The Sexual Life of Immanuel Kant by JeanBaptiste Botul
There are two interesting, strange ideas in this book:
The first one a group of German immigrants, gathered together in Nueva Konigsberg, inParaguay, where they live exactly like their idol Immanuel Kant
The second odd initiative: JeanBaptiste Botul decides to lecture there “fans of Kant onKants sexual life.
A short book, which turns out to be interesting and a pleasure to read, Ive learned that Kant did not perspire, or when he did, he talked about the incident with outrage,
There are other habits of the great philosopher: his walks, every day at the same time, with such a precision that people knew what time it was.
These walks are strictly followed in the colony of Nueva Konigsberg,
“What is the Sublime das Erhabene It is the moment when we are shattered, pulverized in the presence of something which surpasses usit is a small death”
Finally, the sexual life turns out to be not in the life of Kant, but in his work.
There are other peculiarities: the way Kant slept, the fact that he never left his own town and more, in justpages of small format,
I had good laughs! I see it as fiction, Read it!
La vie sexuelle d'Emmanuel Kant, c'est bien évidemment un canular, une plaisanterie forgée par un journaliste du canard enchainé, Mais elle est plutôt bonne, et ne manque ni de sel, ni d'érudition, Comment accorder l'impératif catégorique avec le célibat du philosophe Grave question pour la philosophie occidentale! Un petit pastiche fait d'esprit et de pirouettes plutôt tendres que malicieuses, avec plus d'humour que d'irrévérences, en hommage au célèbre philosophe de Koenigsberg et à sa philosophie.
. . El libro es una de esas "bromas serias" que son ligeras pero vale la pena leer por ser divertidas y porque uno aprende con ellas, JeanBaptiste Botul es un autor ficticio creado por Frédéric Pagès, El libro es la transcripción de una serie de conferencias que supuestamente Botul dictó en una comunidad de personas que intentaba llevar hasta las últimas consecuencias el imperativo categórico kantiano.
En sus discursos Botul insiste que dicha empresa es imposible o al menos muy difícil porque Kant, aunque no condena directamente la reproducción humana y el acto sexual en su vida se negó a todo tipo de encuentro.
La comunidad, si quiere seguir a Kant en todo, está condenada a desaparecer, En el texto se desarrolla el argumento de que Kant vivió su vida sexual a través de su obra es decir, que estaba tan convencido de que el filósofo debe conservar su energía para su labor que puso incluso su ímpetu sexual en la construcción de "Las críticas".
En sí, es un argumento discutible pero en el desarrollo uno aprende datos curiosos sobre la biografía de Kant y tiene algunas puntadas graciosas, Es un texto que no le cambiará la vida a nadie, pero es suficientemente entretenido como para pasar un par de tardes amenas, Une fierté nationale We weten allemaal wel hoe erotisch Kant kan zijn, Dit boekje is een geweldige compilatie van al dan niet echte petite histoires en eigenaardigheden van Kant tegenover de liefde en het lichaam, Heel grappig. Kant semble avoir vécu dans la chasteté la plus complète, On ne lui connaît ni épouse ni maîtresse, C'est du moins ce que prétendent ses biographes, Philosophe français méconnu, JeanBaptiste Botuls'est penché sur ce délicat problème à l'occasion de conférences prononcées en maiau Paraguay, Il y expose pour la première fois la thèse selon laquelle " les philosophes ont inventé un moyen extraordinaire de se reproduire : ils ne pénètrent pas, ils se retirent.
Ce retrait porte un nom : la mélancolie ", Ce texte retrouvé dans les archives de Botul, qui éclaire d'un jour nouveau La Vie sexuelle d'Emmanuel Kant, est ici présenté par Frédéric Pagès, agrégé de philosophie.
.
Collect La Vie Sexuelle D'Emmanuel Kant Depicted By Jean-Baptiste Botul Depicted In E-Text
Jean-Baptiste Botul