Win Elefantin Matka Developed By José Saramago File Ebook

Cronicarul ziarului El Pais a caracterizat romanul lui Saramago ca un triumf al limbajului, imaginației și umorului”.
Îi dau dreptate

Deci, miam făcut o imagine despre romanul lui Saramago, Cunosc deja fraza lui arborescentă, cu întorsături ironice și concluzii neașteptate, știu că scrie numele personajelor cu literă mică joão III, regele portugaliei, catarina de austria, soția preapioasă a regelui joão, supranumit el însuși mai tîrziu cel pios”, maximilian, vărul reginei catarina, solomon, elefantul, subhro, cornacul, adică îngrijitorul lui etc.
. Știu că descrie călătoria unui elefant darul de nuntă al perechii regale portugheze pentru arhiducele Maximilian de la curtea din Lisabona și pînă la curtea din Viena, în anul.
Și mai știu că bietul solomon va ajunge cu bine, după un drum foarte dificil prin ținuturile aride ale Spaniei, prin orașele Italiei, pe mare și prin trecătorile friguroase ale Alpilor.
Călătoria sa petrecut cu adevărat și a fost consemnată de istorici, Pornind de la faptul istoric sărac, Saramago a închipuit o poveste și ne oferă detaliile concrete,

Cel mai amuzant personaj din roman nu este elefantul, nici arhiducele maximilian, ci povestitorul, care e foarte locvace, chiar euforic, și ne învață la fiece pas cum să citim această carte și ce să gîndim despre lume și viață, în general.
Experții în postmodernism ar zice că procedeul e agasant, Nefiind un expert în postmodernism, mă abțin, Ar mai fi de menționat o minune a elefantului sau a sfîntului anton prin intermediul elefantului solomon.
Ajuns în fața basilicii susnumitului sfînt anton din padova, elefantul îngenunchează smerit și spune, în taină, o rugăciune latinească.
Dacă nici asta nu mai este o minune veritabilă, eu chiar nu știu ce var putea mulțumi, dragii mei cititori agnostici.
. .

De pus în paralelă cu Ivo Andrić, Povestea cu elefantul vizirului Polirom,, Și cu Elif Shafak, Ucenicul arhitectului Polirom,, De la Hannibal care a trecut Alpii pe spinarea acestor monștri și a înspăimîntat Roma în anulî.
e. n. , elefanții au fost mereu una dintre obsesiile cronicarilor, . . Classificação e review em breve, . . Ainda a refletir sobre da leitura,


Viagem por Saramago por ordem de preferência:
Memorial do Convento
Ensaio sobre a Cegueira
A Viagem do Elefante اخيرا بعد رحلة بطيئة مع الرواية كبطئ الفيل سالمون.

يأخذك سراماجو في رحلة من البرتغال للنمسا عبر مسيرة الفيل سالمون المهدى إلى ارشيدوق النمسا مع راعيه سوبهرو الفطن والفرقةالبرتغالية المرافقة للمسيرة.
تمر مسيرة الفيل عبر مدن أوروبا وصولا إلى فيينا فترى أحوال أوروبا الكاثوليكية الواقعة تحت حكم وسيطرة الكنيسة وحالة التوتر في الكنيسة الكاثوليكية بعدما أعلن مارتن لوثر افكاره ومذهبه البروتستانتي الجديد الذي يلغي تحكم الكنيسة المتغطرسة فترى محاولات الباباوات لخلق نوع من المعجزات الإلهية لمنع انتشار تلك الدعوة الجديدة التي سوف تلغي حكم الكنيسة تماما.
وتسقط أيضا على العلاقة التنافعية بين الكنيسة والامبراطور
وايضا حب الاوروبيون الإيمان بالخرافات.
فكرة جميلة ان تسقط على وضع ما عن طريق حدث غير مهم بالمرة في التاريخ الأوروبي لكن سراماجو فشل في توظيف الفكرة بطريقة جميلة وتشد القارئ فالرواية ٨٠ منها عبارة عن حشو لتطويل الرواية لا أكثر.
ولولا الفكرة لما اعطيتها ولا حتى نجمة واحدة للمل اللي حصلي بسبب الرواية دي.
بالنسبة للترجمة احمد عبد اللطيف مترجم كويس جدا بس لم يكن موفق معى سراماجو فأعماله تحتاج صالح علماني لصعوبة السرد. "إلى بيلار التي لم تتركني للموت". هكذا كتب العزيز ساراماجو في بداية روايته مسيرة الفيل وهكذا أيضا أنقذتني بيلار من الملل والوحدة دون أن تعلم. .

قبل عشرة أيام كان والداي يحاولان الاتصال بي وأنا في العمل وبسبب ضعف الشبكة لم تكن مكالماتهما تصلني فقط يصلني رسائل قصيرة أنهما يحاولان الوصول إلي. كنت قلقا بسبب كثرة المحاولات وفي النهاية علمت أنه تم استدعائي للجيش. وذلك هو السبب وراء تلك المحاولات. وبعدها بأسبوع ذهبت للجيش وأخذت معي رواية ساراماجو تلك لأقرأها.

معتمدا على واقعة تاريخية حدثت عاميسرد لنا العزيز ساراماجو روايته. في ذلك العام قرر الملك جواو الثالث ملك البرتغال إرسال هدية زفاف إلى الأرشيدوق ماكسيميليان ولي عهد النمسا وبعد تفكير قرر أن يرسل له الفيل سولومون سليمان الذي كان منسيا ومهملا في حديقة قصره. ووجد أنها ستكون هدية مميزة و مناسبة.

عندما زار ساراماجو النمسا وشاهد صور الفيل سولومون ألهمته تلك الحكاية لكتابة روايته. تتبع ساراماجو رحلة سولومون وحارسه سوبهرو. قد تظن أنها رواية عادية أو مجرد سرد لحكاية تاريخية ولكن ساراماجو يطرح في تلك الرحلة عدة تساؤلات وأفكار ولا تخلو من السخرية أيضا.

كانت رحلة ممتعة أمضيتها مع سولومون. .
Con questo suo penultimo romanzo, Saramago sembra essersi voluto prendere una pausa divertita rispetto ai consueti temi filosofici e morali, applicando la sua famosa scrittura per raccontare un episodio storico avvenuto realmente nel, quando il re don Joao, di Portogallo, ha deciso di omaggiare larciduca Ferdinando dAustria nientepopodimenoche di un elefante.
Questo libro narra proprio del viaggio compiuto dal pachiderma Salomone/Solimano col suo cornac, Subhro poi rinominato Fritz fra le corti di Portogallo ed Austria con tutta la truppa di soldati, vettovaglie e carri trainati dai buoi con fieno e tini dacqua.


Loro due sono i principali protagonisti di questa storia, nel viaggio via terra e persino via mare.

Viaggio divertente e ironico, ma spesso con lunghe digressioni tra i pensieri di uno o dellaltro personaggio,
Tra una battuta e una descrizione, cioè che la fa davvero da padrone sono gli accenni alle tradizioni dei vari popoli e paesi che attraversano, e in particolare dei sovrani, guardate sempre però con un po di ironia.

Da queste scene, i sovrani, in realtà, non escono molto bene, anzi fanno proprio una magra figura, tutti presi dalle più futili necessità e poco avvezzi al viaggio e capricciosi.


“A Valladolid le cose erano cominciate bene, ma solimano, con i suoi stravolgimenti di ventre sulla via per rosas, ha apportato serio danno alla nobile causa dell armonizzazione di classi sociali tanto distanti luna dallaltra come quella dei cornac e quella degli arciduchi.
”

“il che dimostra quanto lantico e cencioso cornac sia progredito nellapprendistato delle gentilezze e astuzie del perfetto cortigiano, questi a cui la novellina corte portoghese, in questo particolare più incline alle bigotterie da confessionale e sagrestia che alla raffinatezza dei saloni mondani, non era servita da guida”

Resta molto defilata sullo sfondo del romanzo la questione della Riforma Luterana anche se siamo già oltre la morte di Lutero e in pieno svolgimento del lunghissimo Concilio di Trento, e questo diventa ben evidente nell episodio del miracolo davanti alla chiesa di Padova, che fa sorridere, consapevoli che a quei tempi erano proprio quelli gli escamotage a cui ricorrevano gli uomini del clero.


“Si domanda perché non gli sia mai venuto in mente di vendere peli di elefante fintanto che ha vissuto in india, e, nel suo intimo più profondo, pensa che, nonostante lesagerata copiosità di dei, sottodei e demoni che le infestano, ci sono assai meno superstizioni nelle terre dove è nato che in questa parte della civile e cristianissima europa, capace di comprare alla cieca un pelo di elefante e credere piamente alle fandonie del venditore.
Dover pagare per i propri sogni devessere la peggiore delle disperazioni, ”

Ciò che trova

spazio qui però non sono gli avvenimenti sensazionali, per quanto il passaggio di un elefante possa essere qualcosa di ordinario, ma protagonisti sono le piccole storie, gli uomini comuni, i loro sentimenti, le loro paure, le piccole ambizioni, lamor proprio e la dignità che anche il povero cornac, indiano che svolge il mestiere più improbabile per il mondo occidentale, e che ha subito in passato non poche ingiustizie, rivendica di fronte a unarciduca.


“Ho fatto ciò che potevo, mio signore, per questo sono il cornac, Se tutti quanti facessero ciò che possono, il mondo sarebbe certo migliore, Basta che vostra altezza lo dica perché sia giusto,”

E questo lo fa perfino, in maniera esilarante, nel confronto del cornac con i bolzanini, svelando come, tra origini orientali e germaniche, ci si senta poco italiani, o portoghesi, da entrambe le parti.


Purtroppo non mi ha convinta totalmente, a tratti mi sono annoiata a leggere di questo lungo viaggio, e in più la scrittura senza quasi pause e con la punteggiatura sballata e senza le maiuscole mi ha infastidita durante la lettura senza riuscire ad abituarmi.

Laspetto che più ho apprezzato è stata invece lanalisi storica affrontata nel confronto tra le diverse culture, .