carte minunată despre aspirații, despre iubire, în stilul inconfundabil al lui Cehov,
sitelink ro/pescarusu chekovs obsessions with gun scenes
i enjoyed these plays immensely, theres a manner of describing emotions in the superlative so common to russian authors although i do feel that here especially all of the characters were very tragic people.
the seagull had one of the best endings ive read in a play and constructed a weird tension that was both very palpable throughout the read, but also easy to overlook
it and hope for a better outcome for everyone.
this made reading uncle vanya the more interesting at every point i was expecting a horrible ending, and while by no means as explicit as the seagulls one, it made for a more sad outcome, what with sonyas final speech.
Pescarusul Unchiul Vanea Pescărușul/
Unchiul Vanea/,Perscarusul
Unchiul Vanea,Două dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale lui Cehov şi, probabil, şi cele mai asemănătoare critica le menţionează mereu împreună, Autorul reușește să transmită în ele tragedia unor oameni obișnuiți, surprinși în deplinătatea caracteristicilor lor perfect umane,
Disecția psihologică minuțioasă a acestor personaje se petrece pe fondul unui peisaj rural ciclic, unde nimic nou nu are loc și totul se repetă metodic.
Tema principală în Pescărușul este condiția scriitorului neafirmat și anticonformist, nesusținut și neînțeles, În Unchiul Vanea pare a fi centrală tema depresiei pe fondul iubirii neîmpărtășite și a neîmplinirii,
Interesante teme secundare sunt de asemenea înfățișate în ambele piese, cum ar fi distrugerea naturii de către om în special prin defrișări necontrolate, condiția femeii sau cea a moșierilor la trecerea dintre sec.
XVIIIXIX. Pescărușul:
Unchiul Vania:"În ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura.
Să știi săți porți crucea și săți păstrezi credința, "Pescărușul
Piesa ne invită la o meditație asupra consecințelor devastatoare cauzate de contrastul dintre ceea ce credem ca ne dorim și realitate.
Ne lăsăm fermecați de mirajul, de farmecul unei lumi și nu realizăm că în mintea noastra creăm o imagine cu mult diferită de realitate.
Iar a descoperi că lucrul după care tânjeam nu ne oferă ceea ce ne doream este o revelație devastatoare, așa cum constată și Nina în piesă.
Povestea este cu atât mai înduioșătoare cu cât realizăm că majoritatea ne regăsim în situațiile prin care trec personajele și empatizăm cu ele.
pentru Pescarusul
pentru Unchiul Vanea Oare cunoscutii si prietenii mei se poarta cu mine cum sar purta cu un om sanatos Ce mai scrii Ce ne vei mai darui Mereu aceleasi cuvinte, aceleasi cuvinte! Si mi se pare ca toata atentia cunoscutilor, laudele si entuziasmul, toate sint numai inselaciune.
Ma mint ca pe un bolnav, si uneori mie teama ca se vor apropia de mine pe furis, pe la spate, ca ma vor insfaca si ma vor duce ca pe Popriscin la balamuc!.
. . Si asa mereu, pina la groapa, totul va fi dragut si scris cu talent dragut si scris cu talent si nimic mai mult, Iar cind voi muri, cunoscutii mei, trecind pe linga mormintul meu, vor spune: Aici odihneste Trigorin, A fost un scriitor bun, dar a scris mai prost decit Turgheniev, ” “La om, totul trebuie să fie frumos şi faţa şi îmbrăcămintea şi sufletul şi gândurile, ” Unchiul Vania Pescărușul:
Uneori oamenii dorm mergând, La fel și eu: vorbesc cu tine acum și parcă dorm și o văd pe ea, în vis, . . ”
Unchiul Vanea:
Cum să numbătrânești Că și viața e plicticoasă, idioată, murdară, . . Te trage la fund viața asta! În jurul tău numai oameni scrântiți, peste tot oameni scrântiți și dacă trăiești cu ei doi trei ani, încetul cu încetul, fără săți dai seama, ajungi să te scrântești și tu.
. . Asta e soarta. ”
O, da, eram o personalitate luminoasă, care nu mai lumina pe nimeni, ”
Piesele de teatru ale lui Cehov sunt cunoscute și apreciate în întreaga lume, mai ales pentru că reflectă moduri de gândire și de viață ale epocii, dar mereu actuale.
"Pescărușul" și "Unchiul Vanea", reprezentate prima dată pe scenă în, respectiv, nu fac excepție personajele sunt mai actuale ca niciodată! VOINIŢKI: Sa dus Acum zece ani, pe când trăia sorămea, am întâlnito la dânsa.
Peatunci avea șaptesprezece ani, iar eu treizeci și șapte, De ce nu mam îndrăgostit atunci de ea și nam ceruto în căsătorie
Ar fi fost atât de ușor! Acum ar fi fost soția mea Da.
.
Near fi trezit pe amândoi furtuna Ea sar fi speriat de tunet, iar eu, luândo în brațe, iaș fi șoptit: Nuți fie teamă, sunt aici”.
O, gânduri minunate Ce bine ar fi fost! Uite cămi vine să și râd! Dar, Doamne, Dumnezeule, mi se încurcă gândurile în cap De ce sunt bătrân De ce nu mănțelege Retorica ei, morala ei leneșă, gândurile ei absurde despre sfârșitul lumii, toate astea îmi sunt profund nesuferite! Pauză.
O, cum mam înșelat! Lam adorat pe profesorul ăsta, pe înțepenitul ăsta de podagră, am lucrat pentruel ca un animal! Sonia și cu mine am stors cât am putut din moșia asta.
Ca niște chiaburi am făcut negoț cu untdelemn, mazăre, brânză, Neam luat de la gură ca să strângem ban cu ban şi să trimitem mii de ruble profesorului, Eram mândri de el și de știința lui, trăiam și respiram numai prin el, Tot ce scria și spunea mi se părea genial Doamne, și acum Acum a ieșit la pensie, acum se vede răbojul vieții lui.
Nu va rămâne după el nici o pagină de muncă vrednică! E absolut necunoscut, un nimic, Un balon de săpun! Mam înșelat văd bine Mam înșelat prostește!” il gabbiano come metafora della vita libera, in volo, che non si sa dove conduce.
tema del mestiere di scrivere: innovazione o routine
felicità e successo,
tema della madre "amata" Anton Pavlovich Chekhov Russian: n Антон Павлович Чеховn was born in the small seaport of Taganrog, southern Russia, the son of a grocer.
Chekhov's grandfather was a serf, who had bought his own freedom and that of his three sons in, He also taught himself to read and write, Yevgenia Morozova, Chekhov's mother, was the daughter of a cloth merchant,
"When I think back on my childhood," Chekhov recalled, "it all seems quite gloomy to me, " His early years were shadowed by his father's tyranny, religious fanaticism, and long nights in the store, which was open from five in the morning till midnight.
He attended a school for Greek boys in Taganrogand Taganrog grammar school, The family was forced to move to Moscow following his father's bankruptcy, At the age of, Chekhov became independent and remained for some time alone in his native town, supporting himself through private tutoring,
InChekhov entered the Moscow University Medical School, While in the school, he began to publish hundreds of comic short stories to support himself and his mother, sisters and brothers, His publisher at this period was Nicholas Leikin, owner of the St, Petersburg journal Oskolki splinters. His subjects were silly social situations, marital problems, farcical encounters between husbands, wives, mistresses, and lovers, whims of young women, of whom Chekhov had not much knowledge the author was shy with women even after his marriage.
His works appeared in St, Petersburg daily papers, Peterburskaia gazeta from, and Novoe vremia from,
Chekhov's first novel, Nenunzhaya pobeda, set in Hungary, parodied the novels of the popular Hungarian writer Mór Jókai, As a politician Jókai was also mocked for his ideological optimism, ByChekhov had gained a wide fame as a writer, His second fulllength novel, The Shooting Party, was translated into English in, Agatha Christie used its characters and atmosphere in her mystery novel The Murder of Roger Ackroyd,
Chekhov graduated in, and practiced medicine until, InChekhov met H. S. Suvorin, who invited him to become a regular contributor for the St, Petersburg daily Novoe vremya. His friendship with Suvorin ended inbecause of his objections to the antiDreyfus campaign conducted by paper, But during these years Chechov developed his concept of the dispassionate, nonjudgmental author, He outlined his program in a letter to his brother Aleksandr: ", Absence of lengthy verbiage of politicalsocialeconomic nature, total objectivity. truthful descriptions of persons and objects, extreme brevity. audacity and originality flee the stereotype, compassion. "
Chekhov's first book of storieswas a success, and gradually he became a fulltime writer, The author's refusal to join the ranks of social critics arose the wrath of liberal and radical intelligentsia and he was criticized for dealing with serious social and moral questions, but avoiding giving answers.
However, he was defended by such leading writers as Leo Tolstoy and Nikolai Leskov, "I'm not a liberal, or a conservative, or a gradualist, or a monk, or an indifferentist, I should like to be a free artist and that's all, . . " Chekhov said in.
The failure of his play The Wood Demonand problems with his novel made Chekhov to withdraw from literature for a period, Inhe travelled across Siberia to remote prison island, Sakhalin, There he conducted a detailed census of some,convicts and settlers condemned to live their lives on that harsh island, Chekhov hoped to use the results of his research for his doctoral dissertation, It is probable that hard conditions on the island also weakened his own physical condition, From this journey was born his famous travel book T,