prea lene să scurtez un pic recenzia pentru Goodreads, așa că o refolosesc pe cea de pe blog,
În al doilea roman al lui Ovidiu Eftimie, Bacalaureat”, ne reîntâlnim cu subinspectorul Petre Popescu, care a fost dat afară din SRI pentru că a luat o șpagă când a călătorit prin timp în cadrul unei misiuni, iar acum își face veacul pe la poliția din Cornești, această localitate de care na auzit nimeni.
Asta nu înseamnă că Bacalaureat” e un fel de volum doi al seriei care începe cu Arhanghelul Raul”, pentru că acțiunea e atât de diferită încât cele două volume se pot citi separat fără probleme.
Punctele forte ale Bacalaureatului” sunt umorul, absurdul și acțiunea, care se combină întrun fel de SF pur românesc, în care totul e explicabil.
De ce costă mașinile Logan cu radar folosite de poliție,de euro Nu pentru că MAIul a sifonat niște bani, ci pentru că au superscuturi deflectoare, ce reduc frecarea cu aerul și împiedică atacurile cu tot felul de arme mai mult sau mai puțin supertehnologizate.
Tehnologie Star Trek, implementată pe șest de un stat careși poate ascunde planurile secrete prin simplul fapt că se fură atât de mult încât investițiile reale nici nu se mai văd.
Tot în spatele faptului că se știe că fură se ascund și țiganii din Cornești, care insistă că fură materiale dintro fabrică dezafectată, pentru că nimeni nu iar crede dacă ar spune că au intenția nobilă de a se lupta cu niște extratereștri malefici care vor să cucerească Pământul.
Personajele sunt oameni simpli mai o femeie care are grijă de un bar, mai un țigan care știe cum să taie fierul ca săl ducă la vândut.
Și se simte că nu sunt genii, dar luptă cum pot și cum știu ca să se salveze, Din păcate, nu leam simțit foarte puternic ca personaje distincte mar fi interesat mai mult povestea lui Tibi, polițaiul superinteligent,
de exemplu.
Ce ma deranjat un pic a fost că povestea pare insuficient lucrată, Sunt bucăți de text care nu prea curg sau zone în care ar fi mers mai multă atmosferă, de exemplu, Stilistic, scena de acțiune de la început are puține lucruri în comun cu acțiunea de mai târziu, iar poveștile despre istoria Corneștiului și a planului eșuat de a construi un cosmodrom în această mică Slobozie par concentrate în câteva pagini de la începutul cărții sunt distractive, nimic de zis, dar prea simți că treci de la o etapă a romanului la alta.
Apropo, ca săi mulțumească pe cei care se plângeau că Satana nare de ce săși bage coada în SFuri, Bacalaureat” e o poveste mai SF decât Arhanghelul Raul”.
Dacă înainte aveam dea face cu creaturi multidimensionale și probleme prin iad, aici povestea clasică a invaziei extraterestre se ciocnește de cealaltă poveste clasică, a românului care se descurcă el cumva.
Iar rezultatu e chiar distractiv,
Dacă e o carte mai bună decât prima cred că rămâne de văzut eu mam distrat mai mult cu Arhanghelul”, în timp ce consortul insistă că oboseala mia afectat impresiile și Bacalaureat” e clar mai bună.
Oricum ar fi, ambele sunt cărți pe care le recomand cu drag, Acțiunea se simte mult mai complexă și mai detaliată, tempoul este cam la fel de rapid ca în "Arhanghelul Raul", însă se pliază bine pe faptul că toată acțiunea din roman se petrece pe parcursul orelor.
Personajele sunt mai bine construite acum, comparativ cu "Arhanghelul Raul", nivelul satiric este de asemenea mai jos și lasă loc atmosferei de SF.
Replicile și întâmplările amuzante au rămas și sunt minunate,
Țiganii se descurcă bine în lupta contra invaziei, cot la cot cu ceilalți protagoniști, iar cuvintele exmecului de la finalul cărții, "Toți pământenii sunt țigani" sau ceva asemănător, nu am cartea alături să citez au o simbolistică faină: toți suntem cam la fel pe planeta asta și degeaba ne batem între noi că o rasă e mai tare sau mai slabă ca cealaltă.
Cartea se parcurge foarte lejer, simt că are niște pasaje de umplutură icicolo, dar în mare e faină,,
O carte cu o intriga mai modesta decât Arhanghelul Raul, cu un umor considerabil domolit ce păcat dar nu absent, care se citește ca un sequel din seria de blockbustere semnate Ovidiu Eftimie, pregătite frumos de ecranizare.
In cuvântulînainte am aflat ca aceasta e prima carte care a încolțit in mintea autorului, înainte de romanul sau de debut.
Acum ca sia scoso din sistem, eu aștept cu interes sa revină la nivelul mai sofisticat, mai avansat care la dovedit cu ocazia “prequelului”.
Iar cei care lau sfătuit sa reducă cantitatea de glumite pe centimetru liniar de fraza, rău au făcut, Acum trebuie sa închei recenzia asta, căci ma duc sa imi fac un sandwich cu parizer, Amuzant suficient cât să te facă să zâmbeşti sau să chicoteşti pe alocuri, nu suficient cât să râzi cu adevărat.
La fel ca volumul precedent, e ironic, dar nu subtil,
Parcă în comparaţie cu sitelinkArhanghelul Raul ia lipsit un pic de curaj, de forţă care să îl împingă şi mai mult în absurd, în românisme şi în autosatiră.
Acţiunea a fost simplă şi scurtă şi revelaţia destul de previzibilă deşi tot a constituit cel mai amuzant punct din carte.
Bătălia de la sfârşit nu prea a fost bătălie, ci un rezumat al bătăliei cu inconsistenţe de timpuri verbale, în care totul sa desfăşurat prea uşor pentru cât de mult a pregătit cartea momentul înainte.
Personajele cred că aici a suferit romanul cel mai mult, Personajele mau lăsat rece, Ramon era cel mai bine conturat, dar şi el oscila prea des şi inconsecvent între personalitatea de ţigan neaoş şi personalitatea de expert în extratereştri.
Popescu a devenit banal faţă de volumul precedent, Dacă nu mi se spunea aşa insistent, nu aş fi crezut niciun moment că Tibi este un geniu, pentru că nu făcea nimic genial.
În schimb, mau prins toate paginile în care apăreau părinţii lui Ramon şi primarul,
Cât despre titlu, nu prea am văzut rostul paralelei cu bacalaureatul ar fi trebuit dezvoltată mai amplu tema ca să funcţioneze, aşa că mi sa părut mai degrabă un soi de read bait.
O poveste nu la fel de captivanta ca si prima carte dar care te poarta iar pe taramul imaginatiei si hazului romanesc, E un fel de Hitchhiker's Guide to the Galaxy cu o escală prin War of the Worlds, dar despre parizer, I don't know about you but my reaction to finding a new favorite author is either:
a buy up everything he/she's ever written, and subsequently spend an entire month immersed in their work eg: sitelinkK.
J. Charles
b buy up everything he/she's ever written, get suspicious of my newfound excitement, and spend the subsequent few months even years! avoiding his/her books.
As you may have guessed, the author of sitelinkBacalaureat fits into the second category,
Maybe I would've liked it more, had I read it immediately after its prequel, sitelinkArhanghelul Raul, Lack of availability certainly wasn't an issue, as I had jumped at the opportunity to buy it as soon as the excitement hit, Then again, I do have a tendency to feed my inner hype to unreasonable lenghts, so it might just have been a classic case of overdoing things.
Long story short, I was mostly confused throughout the reading experience, when I was expecting to be laughing hysterically instead,
. . but I felt really guilty about it, if it's any consolation,
On the one hand, the many convoluted explanations would confuse me to no end, On the other hand, some of the situational humor was so overused, that it felt more exasperating, than funny,
As such, through the Ministry Cabinet's Resolution no,from, it was decided that a cosmodrome would be built in town, where future Romanian spaceships would be taking off from, Building a cosmodrome is neither an easy nor a cheap endeavor, it's not like you're building an airport, Given the quantity of material needed for it, a cement factory was first built, in an effort to save on the cost of material transport.
The factory's construction had lasted two years, and it began producing tonnes of cement per day, right from the start, Meanwhile the country's priorities had changed, the urbanization plan had accelerated, and several neighboring towns were in need of cement for the thousands of blocks of flat being built.
Untilthe factory had produced cement for infrastructure and utilities work, and when the time had finally come to start building the cosmodrome, the country had gone into recession.
That is not to say that all situational humor was badly done, Some of it was downright inspirational,
"We shouldn't run from fear, we should embrace it, be one with it, We should master it and ride it like the top of a typhoon wave, "
"And mastering fear is done with booze"
Popescu gave him an annoyed look, but he smiled,
"I don't have time for a tenyear zen meditation, or for other such things, Since there's no other choice, a bottle of whisky should suffice, at least for a few minutes, Tell me gypsy boy, are you afraid"
Ramon Miguel de Prada Caldarar, Popescu's car mate, was instantly pissed off,
"Yo mama's a gypsy boy!"
And then I would stumble on passages like these, which I just felt like skipping, even after rereading them several times:
"How do we complete the mission How do dogs drive bears from the sheepfold"
"By barking" said one of the cops uncertainly.
"By barking and biting, A single dog bite wouldn't kill a bear, but multiple ones can wound it mortally, This is the way they complete their mission, and the way we will do it as well, How's an investigation done boys Do we rush them like in the American films With gun fights on the streets No, we take every one of them into interrogation rooms and we start hacking.
We ask them even about their mother's milk, Should none of them break, we start tracking them, And there'll still be one who'll get away, We'll still lose one. Interrogation again, forhours again, and so on, Until we cleanse the pus for good, and they start breaking from stress, from interrogation, from tracking, And that's how we kill the bear, That's how we catch the villain, Small barks and bites. "
"Boss, are you suggesting we kill them with nagging" asked Popescu,
If it hadn't been for that last clarifying question, I wouldn't have understood any of it, Come to think of it, I'm not sure I didn't just accept the character's interpretation, to avoid having to reread things again,
Score:./stars
For all my initial excitement, maybe I just wasn't in the right mood for such a "hardcore" scifi story, Perhaps, I'm more of a fantasy lover than I had initially thought, Or maybe, it was just too elevated for me,
That said, I wouldn't say the story was a bad one, Just maybe in need of a bit more polish, when it came to the writing style, Yes I realize how crappy this sounds, in light of the author's admission of having polished things since the first version, . .
the prequel: sitelinkArhanghelul Raul,