Scan Scrisori Către Cei De-acasă Originated By Emil M. Cioran Readable In Audio Books

pofida unor chestii mai "lumeşti" şi mai banale, cred că valoarea cărţii de faţă este una explicativă, întrucât elucidează fragmente din biografia lui Emil Cioran, dar şi face precizările de rigoare.
De o importanţă semnificativă corespondenţa cu Mircea Eliade, Arşavir Acterian, Constantin Noica etc, Scrisorile către familie nil dezvăluie pe Luț ca fiu și frate, adică pe omulCioran, pe când cele către prieteni îi pun în lumină gândirea, ideile, sentimentele și dorurile.
O carte foarte bună de ''împrietenire'' cu Emil Cioran și lumea sa, Având şansa dea nu fi practicat vreodată o meserie şi nici dea fi lucrat la cărţi serioase, am avut dea lungul anilor enorm de mult timp: o favoare rezervată, în principiu, cerşetorilor şi femeilor.
Cerşetori sunt tot mai mulţi, însă ei nuşi dau osteneala să scrie cât despre femei, în zilele noastre ele se duc la serviciu, la birou infern idiotizant.
Scrisoarea este astfel ameninţată ca gen, dat fiind că femeile excelau în corespondenţă, O Madame du Deffand dacă nu cea mai mare, cu siguranţă cea mai profundă autoare de epistole nu mai e de imaginat astăzi.
Oarbă şi insomniacă, ea îi dicta secretarului, târziu în noapte, misivele ai căror principali destinatari au fost Voltaire şi Walpole.
Niciodată nu sa spus ceva mai profund despre cea mai devastatoare experienţă cu putinţă: cea a plictisului, privilegiu exclusiv al celor ce au la dispoziţie tot timpul.
A te plictisi e ceva cu mult mai torturant decât a suferi fie şi în străfundurile unei mine plictisul înseamnă să înregistrezi nimicul fiecărei clipe având certitudinea că următoarea va fi încă şi mai goală.

Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii, Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa decât în opera sa, Cel mai

adesea opera este o mască, În cărţile sale Nietzsche joacă un rol, se erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează orgolios în centrul viitorului.
În schimb, în scrisori, se plânge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărât, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevărată însumare de diatribe.

Scrisorile către cei de acasă au fost pentru mine felul de al descoperi pe Cioran ca fiu, frate, prieten, admirator.
Iam recunoscut defecte, calități, frici, Am fost și nu am fost de acord cu el, Pare că Miluț, Luț, E, C, a iubit și a urât România și originile lui românești deși apreciază deseori bogăția limbii, a iubit și a urât Parisul, șia iubit și șia urât viața de om leneș sau poate comod, fără meserie.


către părinți: Vă sărut cu drag, Miluț”

către Așavir Acterian:
Să știi de la mine, dragă Așavir, că singurele ființe care te impresionează sunt acelea care îți apar în conștiintă insistent după ce ai părăsit de mult timp cadrul de viață în care leai cunoscut.
”

Dacă nam avut norocul să fiu poet, atunci îmi rămâne cel puțin consolarea de a ajunge un om de la care poeții ar putea învăța ceva.
Astăzi, mi se pare clar și definitic că o clipă de presimțire extatică răscumpără hărțuiala în timp și prețuiește mai mult decât formele pe care lea realizat sau lea conceput rațiunea.
Fără vibrațiile unui delir ascuns și stăpânit, totul mi se pare incolor, searbăd, deprimant, Îmi plac religiile păgâne, narcotizante, frenetice, cu excesul lor de voluptate și de groază, cu oracole, orgii beție, în fine.
Creștinismul nu oferă nimic: proză divimă, ”

Te sfăuiesc să te duci la Paris când ți se va oferi întâia ocazie, Numai acolo se poate învăța ce înseamna un cer melancolic, sub atracția căruia sfârșitul bulevardelor se împânzește întro boare și te cheamă ca adierile unei mări acolo trăiești numai trecutul în mod intim și calci pe istorie cu fiecare pas și numai acolo nu te dor lucrurile care mor.
Parisul e în fond un oraș trist, fără să fie grav, Și este trist fiindcă simți nelămurit că din el nu va mai pleca viață, Participi cu regret la o agonie, a cărei semnificație refuzi so ai explicit în conștiință, ”

Când mă gândesc la propriami viață, mă îngrozesc cît de falsă e imaginea care mi se cristalizează pe măsură ce anii trec.
Copilăria mi se pare un paradis, De fapt, a fost orice în afară de asta căci anxietatea mia fost tovarăș fidel de când mam născut.
”

către Wolf Aichelburg:
Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe, Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare, Miam trădat originile, dar originile mele rămân acolo, ”

către Noica:
Cumpănind bine lucrurile, dintre noi tu ești singurul care ai făcut cea mai bună alegere.
Nu te poți împlini decât aproape de originile tale, Nu știu dacă la tine e vorba de preștiință sau de instinct cert e că tu ai înțeles dintotdeauna ceea ce mie mi sa părut multă vreme o extravaganță sau chiar o nebunie: că a fi nu e cu putință decât înlăuntrul propriei tale etnii.
”

către Mircea Zaprațan:
În condițiile fericirii intră, în primul rând, marea și femeia.
Și apoi nihilismul. ”


Conversatie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singuratatii, Adevarul despre un autor e de cautat mai degraba in corespondenta decat in opera sa, Cel mai adesea, opera este o masca, In cartile sale, Nietzsche joaca un rol, se erijeaza in judecator sau profet, isi ataca prietenii si dusmanii si se plaseaza orgolios in centrul viitorului.
In schimb, in scrisori se plange, e nenorocit, abandonat, bolnav, amarat, e tocmai contrariul a ceea ce se vede in necrutatoarele sale verdicte si imprecatii, adevarata insumare de diatribe.
“ Cioran

Nimic din personalitatea lui Cioran nu poate fi mai esential etalat in afara scrisorilor catre fratele sau, Aurel, ori sensibil modificat fata de marturisirile facute aici lui Jeni si Arsavir Acterian, lui Mircea Eliade, N.
Tatu sau Constantin Noica. Daca se poate imagina un Cioran mai transparent decat cel din propriai opera, acela se afla integral si pe deplin elocvent in acest volum.
“ Dan C. Mihailescu.