Access Instantly Коприна Designed And Illustrated By Alessandro Baricco Displayed As Visual Format

a strange sort of painTo die of nostalgia for something you you will never experience, ”



Alessandro Baricco's Silk is a short work, with short chapters, but it is lyrical and the emotion builds to the end.
The story begins in, with our main character, Hervé Joncour, buying and selling silkworms for a living, After an epidemic kills most of the world's supply of silkworms, he decides to travel to the country at the end of the world, a country that had only recently opened up for trade with the rest of the world, and a country that deemed the selling of silkworms as criminal, Japan.
After Hervé repeated visits to Japan and his wife's death, the story takes on more poignancy with the discovery of his wife's secret,

“You were dead, '
She said.
'And in the whole world there was nothing beautiful left, ”/Estrellas

Hubiera querido que me gustara más, pero no ha sido así,

Hubiera querido entenderlo mejor, pero mi obtusa mente masculinoanalítica y de ciencias, creo que no tiene la suficiente sensibilidad para apreciarlo adecuadamente,

No entiendo esa historia de amor, surgida de la nada al primer vistazo, sin ni siquiera intercambiar una palabra,
No entiendo a ese hombre pachón, flemático, con horchata en las venas, que de repente es capaz de ir a las antípodas y jugarse la vida por poco más que una ilusión, un amor fugaz e imposible.

No entiendo a esa mujer, que por conservar a este hombre a su lado se rebaja a ofrecerle un sucedáneo sexual virtual, suplantando a la nipona fugaz.


La prosa es preciosista, el formato es original, la lectura es agradable, la historia de la industria de la seda en Francia en la segunda mitad del siglo XIX muy interesante, las referencias al Japón en plena efervescencia previa a la restauración Meiji también.
. pero que le vamos a hacer, no me ha llegado,
En cualquier caso leeré algo más del autor, su escritura lo merece,

Y además he aprendido lo que es la Pebrina, un hongo que diezmaba los cultivos de huevos de gusanos de seda y que puso en jaque a esta industria en esta época deformación profesional, lo siento.

O povestire de dragoste greu de estimat, Respectă regulile unei parabole: te lasă visător, cu ochii în soare, Oare ce a vrut să spună autorul Eu am străbătuto de vreo trei ori și am rămas cu impresii foarte amestecate, Nu sînt deloc sigur că am înțeleso, Povestirea lui Baricco e un exemplu interesant de ambiguitate deliberată,

Acțiunea e simplă și este narată în propoziții repetitive, ca niște versete, Unii au vorbit de minimalism: enunțuri laconice, adjective puține, nici un personaj complet conturat, doar o schiță, un abur, O excepție face soția protagonistului, Hélène: Era o femeie înaltă, se mişca lin, avea un bogat păr negru pe care nul putea strînge niciodată pe creştet.
Avea un glas minunat”.

Francezul Hervé Joncour călătorește de patru ori în Japonia cu misiunea de a cumpăra viermi de mătase, Acolo întîlnește o femeie, concubina unui contrabandist bogat, Hara Kei ăsta nu e nume japonez, mais passons, Nu știm cum arată copila, Baricco nu ne spune nimic, Afirmă că ochii ei nu au o tăietură orientală”, Și mai insinuează că e îndrăzneață, Atît. Ar putea semăna cu Hélène, de ce nu

După a patra călătorie, întors în Franța, protagonistul e bîntuit de chipul femeii de dincolo pe care a pierduto definitiv, simte un amor de lonh, cum au spus trubadurii, o iubire de departe: Se vorbea că Hervé Joncour îşi cheltuise tot capitalul.
Se mai spunea că se întorsese altul, poate bolnav, din Japonia, Se spunea că era un escroc, Se spunea că este un sfînt, Cineva zicea: poartă ceva în spate, ca un soi de nefericire”, După șase luni, primește o scrisoare în ideograme japoneze pe care io traduce Madame Blanche, patroana unui bordel scrisoare de un erotism delirant, Oare cine a redactat această epistolă Răspunsul e în povestire, în această notă, nam voie săl divulg,

Dacă nu mă înșel, ideea lui Alessandro Baricco vine dintro cunoscută parabolă, Un om din Praga visează că sub un pod din Cracovia e ascunsă o comoară, Cînd ajunge la Cracovia, un soldat îi declară că și el a visat o comoară sub un pod din Praga, Revine luminat acasă și găsește comoara,

Din păcate, Hervé Joncour află unde e comoara, Întors acasă, în satul Lavilledieu, uită de ea, o ignoră pe minunata Hélène, Comoara se află chiar lîngă el, dar Hervé nu e în stare so vadă, Imaginea curtezanei din Japonia la orbit, Nu mai are chef de viață, Dar își merită soarta

P. S. Există mai multe lucruri pe care nu le pricep:
a De pildă, indiferența inițială a lui Hara Kei, El pare a ignora complet interesul curtezanei pentru străin, Amintițivă scena cu ceașca de ceai: Fetiţa aceea continua săl fixeze, cu o violenţă carei smulgea fiecărui cuvînt obligaţia de a suna memorabil.
Încăperea părea că lunecase deacum întro imobilitate fără întoarcere, Pentru prima dată îşi desprinse ochii de la Hervé Joncour, şii îndreptă spre ceaşcă, Lent, o roti, pînă cînd avu sub buze punctul exact din care băuse el, Închizând ochii, bău o gură de ceai, Îndepărtă ceaşca de la buze, O lăsă să alunece iar acolo de unde o culesese”, Doar un orb nu ar sesiza provocarea, Sau un ins căruia nui pasă de fată, Mai mult, curtezana îl vizitează întro noapte la a treia călătorie a lui Hervé, episodul e imposibil de descifrat, dar Hara Kei cel plin de iscoade se face a nu băga de seamă nelegiuirea.
Abia la a patra venire a francezului, stăpînul satului ia măsuri,
b Cînd revine în Franța, Hervé Joncour nu pare a fi îndrăgostit de curtezană, Dimpotrivă: O văzu pe soţia sa Hélène alergîndui în întîmpinare, şii simţi parfumul pielii cînd o strînse la piept, şi catifeaua vocii cînd îi murmura”.
Sau: Hervé amp Hélène petrecură alături trei săptămîni de o delicată, inatacabilă fericire”, În fine: Noaptea intră în camera lui Hélène şi o iubi cu atîta nerăbdare, încît ea se sperie şi nu reuşi săşi reţină lacrimile”.
Singura concluzie ar fi că Hervé le iubește în mod egal pe amîndouă, Sau pe rînd, în Franța o iubește pe Hélène, în Japonia pe curtezană,
c Și dacă e așa, mă întreb de unde află Hélène că bărbatul ei ascunde o mare suferință Știu, ascultă bîrfele care circulă prin Lavilledieu.
. .
d Ultima nedumerire e legată de vizita nocturnă a curtezanei, Nu intră în odaia lui singură, E însoțită de o femeie în chimono alb, o orientală, Ia lampa și se retrage, Hervé rămîne cu orientala, un substitut: În încăperea întunecată simţi doar frumuseţea corpului ei, îi descoperi mîinile şi gura, Le iubi cîteva ceasuri cu gesturi pe care nu le mai făcuse vreodată, lăsînduse să se deprindă cu o lentoare pe care nu o mai cunoscuse.
În întuneric, era neantul cel pe carel iubea, nu o iubea pe ea, Cu puţin înainte de revărsatul zorilor, tînăra se ridică, îşi îmbrăcă albul chimono şi plecă”, Probabil că și Hélène este un substitut al imaculatei curtezane, . . داستان ساده ای داشت اما قشنگ و دوست داشتنی بود. This is another form of love story, one written in almost poetic form, It was a major worldwide bestseller years ago millions of copies and if you haven't had the chance to read it, you should do yourself a favor, It's short and poignant and beautiful, in every way, Magnífico, espectacular, sublime,

Como el tacto de la seda, esta novela está relatada con una sutileza y una sensualidad que encandilan al lector desde las primeras líneas.


Suave, a ritmo acompasado, con delicadeza pero con soltura, vamos conociendo la historia de nuestro protagonista, Hervé Joncour,



Corría el año
Hervé Joncour tenía treinta y dos años,
Compraba y vendía,
Gusanos de seda.

Y cuanto más nos vamos adentrando en la historia más aspectos de su vida conocemos,

Lavilledieu era el nombre del lugar en el cual vivía Hervé Joncour,
Hélene el de su mujer,
No tenían hijos,

Este joven francés, por requerimientos del oficio y debido a los daños que las epidemias afligían, con cada vez más intensidad y frecuencia, a los cultivos situados en las tierras europeas, se ve inmerso en largos viajes en busca de gusanos de seda sanos que llevar de vuelta a Lavilledieu.


Llega a cruzar mares, océanos hasta toparse con las tierras lejanas de África y siempre, en todos y cada uno de los viajes escogía los huevos, discutía el precio, los compraba.
Después se volvía, . .

Esta parte aventurera de su trabajo lo lleva, después de agotar todos los recursos, a embarcarse en un viaje a un lugar lejano, inhóspito y totalmente desconocido, en busca de los ansiados y tanto necesitados, gusanos de seda.


Y dónde queda, exactamente, el tal Japón
Siempre derecho hacia allá, Hasta el fin del mundo,

Atraviesa el país, el continente y hasta más de medio mundo para toparse con una cultura diferente, chocante, hermética, para llegar a una casa, dentro de una región en aquel remoto país en el que destaca una sola cosa, que lo encandila, lo fascina y lo deslumbra.


De pronto,
sin moverse en lo más mínimo, esa chiquilla
abrió los ojos,

Hervé Joncour no dejó de hablar, pero bajó instintivamente la mirada hacia ella y lo que vio, fue que esos ojos no tenían un aspecto oriental y estaban clavados, con una intensidad desconcertante, en él.




Seda, en cuyas páginas nace, crece, vive y se entrelaza una bellísima historia de amor que vive, crece y ahonda en las almas lectoras, envuelta de una sensualidad tal, solamente comparable con el delicado y sutil tacto de la seda.


Amor prohibido, pasión a mares, sensualidad desbordante, sentimiento a flor de piel, todo esto y más reviste y emana de las poco más depáginas de esta obra literaria de procedencia italiana que nos lleva desde Francia a Japón travesando así medio mundo para culminar dejándonos en herencia una de las cartas de amor más maravillosas jamás escritas al lado de nuestro corazón en un puño afligido y hecho pedazos.


hasta que al final te bese en el corazón porque te quiero, morderé la piel que late sobre tu corazón, porque te quiero, y con el corazón entre mis labios tú serás mío, de verdad, con mi boca en tu corazón tu serás mío para siempre, y si no me crees abre los ojos señor amado mío y mírame, soy yo, quién podrá borrar jamás este instante que pasa, y este mi cuerpo sin más seda, tus manos que lo tocan, tus ojos que lo miran.


Esta recomendación me la hizo alguien a quien admiro bastante, que me orienta y me ayuda a alinear un poco mis pensamientos, No me imaginaba leyendo nada muy romántico en estos días, pero la verdad es que la historia me encantó, Los viajes del protagonista, el enigma de las cartas, mucho suspenso, pocas situaciones que destilaban miel, Pero esas contadas situaciones idílicas estaban tan bien construidas que daba gusto leerlas, Credo ormai di aver compreso che Baricco sia uno di quegli scrittori privi di vie di mezzo, per quanto riguarda il loro rapporto con il lettore: o piace, o non piace.
E credo anche di aver capito che io rientro decisamente nella prima categoria,

Come per gli altri scritti, è difficile per me scrivere una recensione di Seta, Ciò che i libri di Baricco mi lasciano è qualcosa di indefinito e informe, e che tuttavia è in grado di rimanere nel mio cuore per sempre, È come se la narrazione avvenisse sottovoce, lentamente, mirando direttamente all'intima essenza del lettore, E se in Oceano Mare il sottofondo era quello dello sciabordare delle onde, qui è il fruscio della seta di Lavilledieu, il canto degli uccelli nella voliera in Giappone, il dialogo muto tra gli sguardi di Herbé Joncour e la donna con il viso da ragazzina, ma anche e soprattutto l'amore di Hélène, così potente.


Una carezza sulla pelle, un battito di palpebre, una sensazione nel profondo

dell'anima,
Tutto e niente. .