Secure Dona Flor And Her Two Husbands Narrated By Jorge Amado Accessible In Copy

Amado happens to be one of my favourite authors, but I do have a confession to make, I have such a deep affection for Latin American authors, Spanish as well as Portuguese.
Amado is humorous in a ribald sort of way but what is most important about him, is that he is completely non judgemental,

I read “Dona Flor e seus dois Maridos" as an English translation and found it beautiful, The original Portuguese, however, is pretty much different, it deals with many more aspects of Brazilian Culture that the English translation does not, but both are very good.


Coming back to the essence of the book, we all have two sides to our selves, and Dona Flor is no exception,
As a young girl she marries Vadinho, the love of her life, Vadinho proves to be a wastrel, a bom vivão, who loves to gamble, whores around, For him the most important event is Carnaval, and then, much as Vadinho would have desired, he just drops down dead in the midst of the Carnaval festivities.

Dona Flor is relieved, Dona Rozilda ecstatic although everyone hated Dona Rozilda, Dona Flors mother, I loved her venomous tongue her 'Brazilian Insults' had me in splits.

Slowly and steadely, Dona Flor builds her business she cooks and gives cooking lessons,
Amado just loves Bahia, its food and most important the azeitededendê,
Time moves on, Dona Flor is very secure financially, but something is missing, her students notice that she is not as 'alegre' as she used to be earlier.

What could be missing in her life, money That she has,
Respect No chance everyone respects the pretty young widow,
Just when she cannot bear this inner turmoil any longer she realises that the missing ingredient in her life is, Sex.
Oh! how she misses her sexual dalliances with Vadinho, She now realises that those happy, fulfilling romps in bed are a thing of the past, Then her despair turns to joy, when the very staid and correct Teodoro proposes marriage to her, It is a meeting of minds and souls, Teodoro is a man with his own business, a cultured gentleman who loves classical music, has his own quartet,
Could Dona Flor ask for more Of course not, Teodoro is every womans dream strong, reliable, dependable, any woman could entrust her future and her life in Teodoros capable hands, a far cry from Vadinho.
Or is he
Teodoro is a man of extremely regular habits everything has its time and place and that includes sex, How can you have sex at prescribed, regular times sighs Dona Flor, Sex so regular and predictable that Dona Flor wants to scream and tear her hair in despair,
Vadinho, O meu Vadinho, how she yearns for the much maligned Vadinho,
We feel the turmoil in Dona Flors life, Here is Teodoro who loves her, treats her with respect, never deprives her of her hard earned money on the other hand we have Vadinho who only has his sexual expertise.

How Dona Flor pines for Vadinho, her body cries out to him and in that yearning Goddess Yemanja comes to her aid, Yemanja with her magical powers brings back Vadinho” and well, . you can only imagine how happy Dona Flor is, the romps are back and they are just as good as before Vadinho died,
The book has many facets to it the central one of course being Dona Flors physical needs, her sexual cravings, Ironically both Vadinho and Teodoro save her from depravity, We could take a look at our darker inner selves, if of course we would be willing to admit to having one!

Jorge Amado, also shows us what it is to be a gambler, the hunger, the despair, the win are interwoven in this book, incidentally it is not pleasant to win all of the time, it takes away the edge of the game.

Amazing how this book leads us into so very many unexplored avenues, forcing us to think without prejudice,
Vadinho sums the book when he as a ghost says,
'Tambem do meu amor precisas para ser feliz, desse amor de impurezas, errado e torto, devasso ardente, que faz sofrer' Se ci fosse un aggettivo per descrivere questo libro, direi vitale.
La vitalità è il leit motiv intorno al quale ruota tutta la vicenda che Amado racconta,
La vitalità, di cui parlavo poc'anzi, si incarna nei vari personaggi, a cominciare da Dona Flor, passionale, temeraria, vitale, appunto, a Vadinho, che trascina Dona Flor nel suo mondo dedito alle donne, all'alcool, al gioco, nel suo mondo di passioni e di sensualità, fino a Teodoro, il secondo marito di Dona Flor subito dopo la vedovanza, che è l'antitesi di Vadinho, molto pacato e tranquillo, ma anche della tipica anima brasiliana.

Non è solo un tributo alla terra brasiliana, alla sua anima carioca, festosa e vitale, ma anche alla passionalità, alla vitalità, alla sensualità che caratterizza quei luoghi e alle sue mille sfaccettature, ai volti dei vari personaggi che fanno da corollario a questo romanzo.
Un romanzo splendido, che mette voglia di esserci, di fare l'amore, di pensare che la vita sia davvero meravigliosa, Non lo è, naturalmente. La vita, intendo. Ma, dopo averlo letto, per un po' lo pensi, Scrittura ricca, esuberante, avvolgente, come la natura e la cucina di Bahia, E Vadinho lo odi e lo ami, E Flor la compatisci e la invidi, E Teodoro lo prendi in giro e lo rispetti, E, alla fine, dici grazie ad Amado per averti regalato dei bei momenti: una buona storia scritta benissimo, un ottimismo immotivato ma che ti fa stare bene comunque, quel rimpianto che è così dolce quando si chiude un libro che hai apprezzato.
Дуже темпераментний роман, який аж бурлить латиноамериканським запалом.
Тут гарячі сварки і ще гарячіші любощі, африканські та бразильські божества, екзотичні страви і музика, ну й іскра магічного реалізму.
Це книга контрастів, де життя розпусних повій та азартних гравців переплітаються з доброчесними і поважними громадянами.
А який прекрасний іронічний гумор! Просто вибухова карнавальна суміш! i like Amado writing as he has a keen eye for his people and for this you have to travel in your own country, especially Brazil which is so diverse, it is a colorful picture of Brazil, still Dona Flor și cei doi soți ai ei”
Jorge Amado,/

Doamnelor și domnilor, triunghiul amoros perfect există, în versiunea scrisă de autorul Jorge Amado, brazilianul cu un simț al umorului perfect, fără exagerări sau snobisme.


Iam datpentru că ma ținut dea lungul celorde pagini întro continuă stare de bine și plăcere vizuală bine determinată, Pe lângă cărțile bune și care merită a fi citite, își face loc și cea a domnului Amado, cu povestea unui cuplu alcătuit dinoameni, mai puțin sau mai mult obișnuiți, dar funcțional.
Încă din primele pagini asistăm la un stil captivant, deoarece nu prea găsești autori care să te prindă fără multă curtare din primele cuvinte, și nu cu orice adeziv” banal, ci cu câteva cutume de la înmormântarea preaiubitului soț al donei Flor, Vadinho, ce mâncare sau băutură trebuie să fie prezentă pe masă, cum și cine face cafeaua, cât de tristă și de scârbită este necesar a fi văduva.


Pentru ca un priveghi sal cinstească așa cum se cuvine pe cel mort, făcândui astfel mai ușoară prima noapte a morții sale, care este cea mai zbuciumată, trebuie să fie plănuit cu mare grijă, cu toată atenția cuvenită atât mortului, cât și poftei de mâncare.
Când ar trebui servite gustările

Toata noaptea, de la început pana la sfârșit, Cafeaua trebuie servită tot timpul, și aici vorbim de cafea simplă cafezinho să fie clar, Un mic dejun în toată regula, cu cafea cu lapte, pâine, unt, brânză, biscuiți, prăjituri de manioc, cuscus cu ouă ochiuri, este servit doar

spre dimineață și doar acelora care au rămas să vegheze până la ziuă.


Dona Flor sa măritat cu primul ei soț, fiind fermecată de personalitatea lui debordantă, un petit” psihopat, un parazit dulce care a știut să trăiască doar pe spinarea soției, să o înșele, să o îndulcească mereu când acesta avea nevoie de bani, să mintă fără nerușinare, săți petreacă nopțile oriunde, doar acasă nu, să facă dragoste cu soția lui numai când simțea că aceasta cedează din cauza nervilor și a geloziei, acesta să moară în timpul carnavalului din cauza băuturii și a organismului istovit de petreceri.


După un șir de dezamăgiri, oameni toxici și amintiri dureroase despre fosta căsătorie, dona Flor prinde aripi, zâmbet și îi sclipesc ochii chiar dacă, oficial, încă se mai află în perioada de doliu.
Iar această nouă atitudine o aduce la căsătoria numărul, unde în peisaj apare antipodul primului soț, Teodoro este un farmacist înstărit, inteligent, fidel și corect, calități care o fac săl îndrăgească de bărbatul cumpătat și atent.
Însă ceva nui ajunge sau cineva, . .

Romanul este o atmosferă perfectă a tot ceea ce înseamnă: societate bolnavă de prejudecăți, dragoste nesăbuită, petreceri care degenerează în cele mai depravate finaluri cu iz de urgie hippy.
Miau plăcut toate personajele lui Amado, gustoase în felul său, nevastă disperată, un soț teribil dar plin de șarm, altul cuminte și caraghios, o mamă ipocrită, vecine cu nasul de mărimea lui Pinocchio, prieteni și camarazi de pahar care sunt vii și colorați, or în momentele lor de glorie și luare de cuvânt, aceștia strălucesc, și atunci nu mai contează corectitudinea a ceea ce auzi, ci doar acel sentiment de destindere anarhistă, doar plăcere și atât, chiar și mergând la braț cu soția ta în fundul gol citind cartea o să găsiți sensul :D.


Nici măcar Yansa, cea care alungă sufletele, care nu se teme de spirite și de insulte, care poruncește celor morți, războinică al cărei strigat face să putrezească fructele și distruge armate întregi, nici măcar ea nu a reușit săși impună îndrăzneala și autoritatea vrăjitorul lui Exu îi luase coasa și împletitura din fire de păr din coada unui cal.
Totul se răsturnase, lumea era pe dos, prânzul la miezul nopții, soarele pe cer înainte de a apărea zorii,

Nu mam identificat cu nici unul din personaje, deși tind să fac această greșeală, care, câteodată, te împiedică să apreciezi corect lectura, așa că aici am fost un martor ocular, luând notițe despre stări, apreciind un subiect proaspăt, chiar dacă stă prin librării de prin.
O veți recunoaște pe dona Flor în cineva din prietenele voastre și o veți înțelege, caracterul ei și personalitatea, am îndrăgito iremediabil, autorul sa străduit să fie înțeles orice detaliu al acestui roman, atât de pedant a fost.


Cultura braziliană este bine impregnată în pagini, însă tinzi să o compari cu a noastră, și fără să depun un efort mare, eu îmi dau seama cât de mult semănăm în gândire și acțiuni.
Până la urmă nimic nu se schimbă, doar mașinile evoluează,
Librarius JorgeAmado donaFlorsiceidoisotiaiei autorbrazilian romandedragoste romanamuzant romantriunghiamoros literaturacontemporana,