Avail Yourself La Frontera Invisible Conceived By Kilian Jornet Displayed As Copy

carte scrisa cu sufletul, Pana la urma mia placut si recomand Funciona molt millor quan relata experiències personals, En el relat de ficció queden clares les carències narratives d'algú que no és escriptor, Really good I enjoyed reading this book from Kilian's imagination and base a bit on his experiences Interesting book to understand a little bit more of what happens inside Kilian's mind during an expedition.

This is not a book about his life or about many achievements but a it's more like a diary where you can understand the way he sees the mountain and his companions during an expedition.


I would say that I liked more his previous book Run or Die but this is a very insightful book.
To me, this is one of the most accurate and sincere descriptions of the complex yet simple thoughts of a climber/ mountaineer/ runner/ adventurer/ all of the above.
People only get to discover who they really are when they push themselves to their own limits, And that's what Kilian's book is about: answering this short question: 'Who am I' Lectura entretenida, Kilian no es el mejor escritor, pero sabe plasmar sus ideas con humildad, de manera muy cercana y entrañable.


En este libro se suben montañas, pero no es necesario ser aficionado a hacerlo para poder disfrutar del libro! Jo me l'he llegit en català, com tot el que llegeixo d'ell.
Si bé en Kilian no és escriptor, a mi tot el que m'escriu m'agrada molt, Ho fa des d'un punt de vista molt íntim i intens, aconsegueix transportarte a l'instant precís que descriu.
No hi trobareu tècnica narrativa, els seus llibres són tal i com ell es deixa veure.


Tenia ganes de llegir alguna cosa

que no fos novella com el que llegeixo normalment, i sempre és un encert, per mi, llegirlo a ell.
Aquells que estimen la muntanya i la llibertat que proporciona han de llegir aquest llibre, Com diu el Carlos Pallarés Ramos, "per a mi la muntanya és la meua casa i fa massa temps que no estic en casa".
Anemhi!!! A la fi he acabat el llibre, . . curt però entrar en els sentiments d'una altra persona pot ser de vegades complex,

Positiu: Descobrir detalls de la muntanya de primera mà d'un dels millors esportistes catalans de tots els temps.


NEgatiu:
Entenc que En Kilian vol expressar tot el que sent vers la muntanya, els somnis i aventures que li evoca però, PEL MEU GUST, no és un narrador massa fluïd i si no ets un fanàtic de l'escalada i/o l'alpinisme pot ferse tediosa la lectura.
./

Sabia a lo que venia,

Es un llibre que em pareix bastant honest,

Te tota una part de narrar l'aventura i el tipus de viatge que, o estas molt clavat en el tema, o se't pot fer llarga i densa m'agrada i sabia a que venia i aixi i tot m'ha passat a trossos.


Pero la part mes interesant es quan reflexiona sobre la vida la vida, com viure, el desig, com gestiona les expectatives sobre ell, com gestiona la mort d'amics, com es dona compte i apren dels errors que ha comés, com gestionar la falta d'expectatives, etc.
A esta part li donaria un, Nu te astepti la o carte bazata pe trairile interioare ale sportivului,

" ii admir pe cei carora nu le e frica de tacere, Cei care vorbesc ca sa se afle in treaba fug de propriile temeri si defecte, din moment ce numai in tacere ne putem confrunta fata in fata cu ele.
"

Bravo lui ! Câteva din paragrafele preferate din carte:

Dar nu indrăzneam săl refuz.
Trebuie să am vreun strămoş japonez necunoscut, pentru că, temândumă de decepția celui din faţa mea, provocată de refuzul de a face ceea cemi cere, simt nevoia să folosesc eufemisme sau să vorbesc pe ocolite pentru a ajunge mult mai târziu, întro formă cu multe înflorituri, la aceeasi concluzie: ,Nu, nu vreau”.
Sau ceea ce mi se întâmplă și mai des: sfârsesc prin a bolborosi un da şi prin a face exact opusul a ceea ce miaş dori să fac, spre satisfacția persoanei pe care, în realitate, nici no cunosc, nici nu mie simpatică, nici nu are ceva în comun cu mine.
”

Ce nu inteleg este cum e posibil să folosesc cuvîntul libertate” pentru a explica ce simt când ies dintro închisoare, când alerg pe o creastă în mijlocul fiordurilor norvegiene sau când pot să spun ceea ce gândesc fără teamă de represalii.
Cum se poate să existe doar cuvântul dragoste” pentru a exprima ceea ce simt pentru prietenii mei, pentru mama, pentru tine, în schimb pot să spun revolver”, escopetăl”, carabină”, puşcă”, espingolă”, automat”, archebuză”, muschetă” sau flintă” pentru o armă de foc”

Am pierdut prea mult timp gândindumă la şi încercând să arăt ceea ce sunt şi nam avut vreme să fiu ceea ce sunt.
Mă credeam iubit, dar numi făceam timp să iubesc, crezând că era mai important să devin ceea ce credeam eu că este o persoană iubitoare, în loc să simt pur şi simplu cum ne iubeam.
”

Ridurile ascund ceea ce vântul nu poate să şteargă: frigul, prietenii, durerea, dragostea, Am învățat că timpul, ca şi apa, are trei forme: uneori curge potolit, săpînd în rănile cele mai adânci alteori le acoperă, ascunzândule, sau le face să dispară, ca zăpada pe ghețari.
Totuşi, în cele din urmă, timpul întoteauna dispare, în uitare, ca şi cum nar fi existat vreodată, asemenea vaporilor de apă care se risipesc în aer.
Timpul este o unitate de măsură pe care am inventato noi, oamenii, care vrem să cuantificăm totul în realitate însă, timpul e spațiul care există între două emoții.
”

Mă aşez pe creasta îngustă şi privesc pentru ultima oară culmea pe care am lăsato în urmă fără so atingem cu picioarele noastre.
Sunt putin dezamăgit. Oboseala şi setea accentuează supărarea, dar în suflet mie bine, Deşi nam urcat pină la ultimul metru al vîrfului, deşi nam obtinut rezultatul pe care lam urmărit, întro bună zi cineva o să reuşească urmînd drumul pe care lam deschis noi.
Important era să rupem bariera asta, să ne demonstrăm că se poate merge cu atît de putin echipament.
Neam atins obiectivul. ”

Crezi că oamenii se întreabă dacă sunt cu adevărat fericiti", mai întrebat cu câteva zile înainte să plec.
E o întrebare foarte dură oamenilor le place să vorbească, să interacționeze, Şi, în felul ăsta, să împartă si să compare, Dar niciodată nu descoperim cât de important este să privim în noi înşine, Când suntem singuri, ne e teamă să descoperim că nu suntem fericiti şi căutăm pe cineva cu care să vorbim, ca să ne distragem atenția de prea multă vreme, omul a uitat cât de importantă e tăcerea.
Nu crezi că am confundat distracția cu fericirea Uneori, cînd mă gîndesc la fericire, mă gîndesc la râsete, la conversații cu prietenii, la respiraţia puternică atunci când făceam dragoste, la strigătele de bucurie după o descărcare serioasă de adrenalină în timpul unei curse.
. . Dar asta e doar distractie, nu Fericirea nu e atunci când, în linişte, întinşi pe un câmp de iarbă umedă, în zorii unei zile, sau epuizați în pat după o zi lungă, privim înapoi şi ne amintim de acea distracţie şi de momentele de suferintă care în cele din urmă au devenit anecdote, când ne privim pe noi înşine şi ceea ce ne înconjoară şi ne dăm seama că acestei linişti nui lipseşte nimic, că ea este echilibrul serenitătii ”.